Bucurestiul a gazduit intre 8-15 septembrie o interesanta manifestare teatrala Piesa clasica pe scena minoritatilor nationale, organizata de Ministerul Informatiilor Publice, Teatrul Evreiesc de Stat si Centrul Cultural European patronat de UNITER.
Un moment de relief al acestei intalniri culturale care a reunit trupe si spectacole din Sibiu, Timisoara, Targu Mures, Cluj Napoca, Miercurea Ciuc, Gheorghieni, Satu Mare, Oradea si TES l-a constituit reprezentatia Miracolul a Teatrului -Tamasi Aron- din Sfantu Gheorghe. Piesa apartine scriitorului, al carui nume este un blazon pentru aceasta institutie. Un autor afirmat in perioada interbelica prin care patrunde in literatura imaginea secuiului si lumea satului transilvanean, vazute prin optica modernitatii. Miracolul este o dramatizare (scenariul Sebestyen Rita Julia, Czego Csongor) dupa piesa Pasarea cantatoare. O poveste populara cu fete batrane si flacai tomnatici, cu tineri bantuiti de eros, hotarati sa se confrunte cu taina nuntii. In viziunea lui Tamasi Aron, dragostea este o realitate brutala, cruda, care da nastere alaturi de extaz, de beatitudine, sacrificiu si la comportamente aberante, reactii primare ce duc spre crima. Montarea atrage atentia asupra unui talent de exceptie, cel al regizorului Bocsardi Laszlo. Elev al profesorului Tomba Gabor la Targu Mures, el a fost revelatia ultimelor doua editii ale Festivalului National de Teatru cu originalele spectacole Nunta insangerata – unde folosea ritualuri tiganesti si Kasimir si Karoline. Bocsardi este atras de texte in care studiul psihologic, energia lui dilatatoare ii permite sa potenteze realul, sa plonjeze in trairi sufletesti viscerale, in adancimile ontice ale fiintei umane. Regizorul imagineaza un cosmar surrealist, unde pune in lumina natura onirica a -insectarului uman- din scrierea lui Tamasi Aron. Jocul iubirii intre pasiune, daruire, frustrari si obsesii sexuale compune un vis negru. Macinati de viciu, invidie, golozie, rautate, mirii batrani incearca sa maculeze puritatea mirilor tineri. Barbatii isi disputa cu ferocitate locul la gratiile fetei, ii pandesc alesul, desfasoara complicate stratageme cu inselatoare candoare si cu violenta. Inecarea rivalului in fantana este o secventa dramatica puternica a spectacolului. In descrierea tenebrelor din sufletele personajelor a polimorfismului raului, Bocsardi Laszlo actioneaza cu luciditate si umor negru, verva si rafinament. Si mai ales, cu emotie participativa. Elementele stilizate se armonizeaza cu cele realiste, frizand naturalismul. Ele sunt fluidizate si dinamizate de muzica inspirata a qartetului Dresch: Reman Zoltan, Moldovan H. Istvan (vioara), Dula Imre (violoncel), Koszorus Kalman (tambal, xilofon, percutie). Admirabile sunt scenografia lui Bartha Jozsef si coregrafia lui Konczei Arpad. Regizorul foloseste inventiv expresivitatea mastii. O paiata vie din zilele noastre se confrunta cu masti populare, evocand rituri folclorice stravechi. Baletul lor impreuna construieste metafore plasticizante, cu o pregnanta si o energie exploziva pentru aceasta lume deliranta si irationala. Eroii ei, sub bagheta lui Bocsardi Laszlo, un bun regizor de actori, au forta. Interpretii evolueaza ca o prezenta colectiva, dar si individual in secvente de recital. Portretizeaza complex, dau chip galeriei divers colorate a piesei: D. Albu Annamaria, Peter Hilda (fetele batrane), Beno Kinga (fata tanara), Palffy Tibor, Vata Lorand (burlacii tomnatici), Nagy Alfred (flacaul Moka), B. Piroska Klara (mama lui Moka), B. Angi Gabriella (femeia necunoscuta).
Executa reliefat momentele mascate cu pantomima si dans: Debreczi Kalman, Dioszegi Attilo, Farakas Misi, Marton Lorant, Matray Laszlo, Nagy Jozsef.
O aparitie incantatoare este Nemes Levente in rolul lui Tamasi Aron.
Prin aducerea in reprezentatie a scriitorului ca maestru de ceremonii, Miracolul devine o fabula cu talc pentru ziua de azi. Drama acestui univers, cu tot sistemul sau de semne, coboara in actualitate. Banchetul final in care cuplurile ciocnesc o cupa de sampanie creeaza o complicitate vinovata cu publicul.
Inocentii si ticalosii din spectacol ne devin familiari. Ne regasim tulburati in povestea lor. Parasim sala cuceriti, tulburati de adevarul uman si frumusetea montarii.
