Disperat că atacurile mogulilor asupra lui Traian Băsescu îl întăresc pe acesta, Vîntu, cel care pånă acum stătea în umbră, începe să decarteze prin intermediul lui Sorin Roșca Stănescu documente vechi provenite de la SRI, de pe vremea cånd Radu Timofte era director al acestei instituții. În urmă cu trei ani, ziarul „Curentul“ publica o înregistrare audio explozivă care scotea la iveală cum Radu Timofte îi preda documente strict secrete lui Vîntu. Ieri, Sorin Roșca Stănescu a publicat documente „Strict Secrete“ ale SRI, într-o nouă încercare disperată de compromitere a președintelui Traian Băsescu. Este vorba de niște Note SRI și Autorizații de interceptare care poartă mențiunea explicită de „Strict Secret“ și care datează din perioada în care Timofte conducea această instituție. Fostul ziarist, exclus din breaslă de Clubul Romån de Presă și Asociația Jurnaliștilor din Romånia, publică documentele sustrase de la SRI în condițiile în care simpla deținere a unor astfel de acte oficiale clasificate se pedepsește cu închisoarea. Într-un caz similar, în care un CD cu date ale Armatei, care purtau pe alocuri ștampila de „Secret“, a fost transmis presei, autorul copierii și difuzării CD-ului a fost arestat și cercetat, conform Codului Penal.
Codul Penal al Romåniei pedepsește divulgarea secretului care periclitează siguranța statului.
Astfel, art. 169 din Codul Penal stabilește că „ divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranța statului, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranța statului, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Cu pedeapsa prevăzută în alin. (2) se sancționează deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranța statului.
Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvårșite de orice altă persoană, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 7 ani“.
Conform Legii 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, un document clasificat cu „STRICT SECRET“ de către șeful SRI conține „informații a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securității naționale“, iar conform Codului Penal, deținerea unor astfel de documente și divulgarea lor se pedepsesc cu închisoarea.
Înregistrarea pe care v-o prezentăm în continuare constă într-o convorbire între controversatul om de afaceri Maricel Păcuraru, asociat al lui SOV în firma PRESTIGE MEDIA ADVERTISING SRL, și patronul ziarului „Curentul“, Mihai Iacob.
Astfel, în noiembrie 2006, Mihai Iacob relata în ziarul „Curentul“ cum într-una din discuțiile sale cu Maricel Pacuraru acesta i-a confirmat faptul că Radu Timofte, fostul șef al SRI, era un vizitator frecvent al lui SOV, atåt înainte de alegerile din 2004, cåt și după. Păcuraru i-a povestit, în detaliu, un episod din aceste întålniri, în care acesta l-a transportat cu mașina sa pe directorul de atunci al Serviciului Romån de Informații, Radu Timofte, de la sediul SRI la o locuință conspirativă a Serviciului, aflată în afara Bucureștiului, unde-i aștepta chiar Sorin Ovidiu Vîntu. În timpul deplasării, potrivit afirmațiilor lui Păcuraru, Timofte a primit alarmă de gradul 0 și s-a prezentat de urgență la guvern. În timp ce-l aștepta pe Timofte în mașină, Păcuraru s-a dus la biroul său aflat pe strada Sevastopol, în apropierea Palatului Victoria, unde a fotocopiat toate documentele aflate în geanta lui Timofte, pe care acesta o lăsase în mașină.
Ulterior, cei doi s-au dus la întålnirea cu Vîntu, la casa conspirativă a SRI, unde s-au fotocopiat din nou documentele lui Timofte, la insistențele lui SOV, care-i cerea șefului SRI să nu-i lase puterea absolută lui Traian Băsescu. O parte din documentele fotocopiate au fost predate de SOV lui Tăriceanu, pentru a echilibra raportul de forțe dintre cele două Palate.
Trebuie să precizăm că nu avem semne de întrebare în legătură cu veridicitatea celor povestite de Păcuraru, întrucåt pånă în prezent toate informațiile „våndute“ de acesta ziarului „Curentul“ (ilegalitățile de la Poșta Romånă, mita dată de Allianz Țiriac și Astra pentru a încheia asigurări la Poșta Romånă, denaturarea contractelor de publicitate ale ziarului „Gardianul“) s-au dovedit reale.
O dovadă în plus că cele spuse de Maricel Păcuraru sunt reale este și publicarea în ziarul „Gardianul“ din 13 noiembrie 2006 a unui document al SRI purtånd mențiunea „Strict Secret“ și semnat de Radu Timofte.
Vă prezentăm în continuare stenograma unor discuții cu Maricel Păcuraru, ulterioare evenimentelor prezentate mai sus, și care face referire, bineînțeles, la cele povestite de proprietarul de atunci al ziarului „Gardianul“.
Înregistrarea nr. 1, în care Maricel Păcuraru certifică sustragerea documentelor SRI „Strict Secrete“.
{mp3}30-11-2009-inregistrare_1{/mp3}
Mihai Iacob: Dacă treaba cu Timofte și cu actele este reală, aia este cheia ta să-l scoți din joc.
Maricel Păcuraru: Da, dar nu acuma. Că acuma declar, nu fac acum un război. Cum să fac acum?
M.I.: Nu, nu. Nu faci niciun război. M-asculți?
Maricel Păcuraru: Vai de capul meu. Poate nu știi. Vai de capul meu. Alea, cånd nu am. Băi, cånd nu mai am nicio chestie, nicio reușită, în momentul ăla zic: dă-le-n pula mea, le dau și gata. Că toate hårtiile alea scoase știi pe cine fut acuma cel mai tare?
M.I.: Da.
Maricel Păcuraru: Pe ăsta, pe Timofte.
M.I.: Da. Timofte, și pe el.
Maricel Păcuraru: Pe el cum? El a pus garda.
M.I.: El a pus garda și i s-au dat lui, da?
Maricel Păcuraru: Și cum au ajuns la mine? El nu le-a folosit. El poa' să spună, să nu recunoască. Ce dovezi am eu? Cine poate să spună că-s alea?
M.I.: Pe ele-s puse ștampila de strict secret. Da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Și de secret sau de nu știu ce.
Maricel Păcuraru: Da, da, secretizate.
M.I.: Perfect. Faceți legătura. Da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Bun. Casa în care ai fost, știi, da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Știi unde ai fost, da?
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Știi cu aproximație și perioada.
Maricel Păcuraru: Da.
M.I.: Da?
Maricel Păcuraru: Da. Dar sunt singur împotriva la doi.
Înregistrarea nr 2, în care Maricel Păcuraru afirmă că actele „Strict Secrete“ ale SRI au ajuns la Sorin Ovidiu Vîntu.
{mp3}30-11-2009-inregistrare_2{/mp3}
M.I.: Maricele, eu nici nu știu ce conțin, că n-ai vrut să-mi spui. Mi-ai spus că sunt niște așa și că unele-s la Vîntu și, bun, unele-s la Tăriceanu. Tu ești singurul martor că i le-a dat lui. Singurul martor. Da?
Maricel Păcuraru: Și el o să spună: „Băi, n-am primit, n-am venit, nu m-am întålnit“.
M.I.: Și de unde atunci, tu, Maricel Păcuraru, ai acte strict secrete? A? Bun. Tu ești singurul om care arăți unde-au fost, da? Corect? Care știe în amănunt că a fost sunat și chemat pe T.O. (Telefonul Operativ – n.r.). Deci sunat, s-o dus, s-o dus la Guvern. Deci ceea ce spui tu este: verificați amåndoi. Da?
Maricel Păcuraru: Da. Nah. Deci mie, Radu (Radu Timofte – n.r.) chiar nu mi-a făcut nimic.
M.I.: Cine?
Maricel Păcuraru: Radu. Aș duce un război. Ceea ce spui tu este foarte adevărat. Te doare-n pulă să-ți atingi tu ținta de plecare. Colaterală. De acord și cu chestia asta. Dar eu, în momentul ăsta. O dată: dacă am bomba asta, gata, clar, indiferent ce vrei tu, indiferent ce acoperire-mi dau ăștia. Gåndește-te că la noi, deocamdată, legea este, pentru siguranța martorului, să zic că mă bag martor sub acoperire, pula! Tot mă găsesc. Că oamenii vorbesc între ei.
M.I.: Da, dar nu-i vorba de…
Maricel Păcuraru: Sunt eu singur contra lor.
M.I.: Da,
Maricel Păcuraru: Deci sunt eu singur contra lor. N-o să recunoască cei doi, ca n-am fost decåt noi trei. Deci.
M.I.: Da.
Maricel Păcuraru: Radu (Radu Timofte – n.r.) n-o să recunoascăniciodată. Iar ăsta cum pula mea să mai zică, c-atunci gura la om, gura la om.
E foarte delicată treaba. E foarte, foarte delicată, Mihai.
Înregistrarea nr 3, în care Maricel Păcuraru arată cum s-a întâlnit cu Vîntu și Timofte într-o casă conspirativă a SRI.
{mp3}30-11-2009-inregistrare_3{/mp3}
M.I.: Vrei să-mi dai o dovadă de bună-credință?
Maricel Păcuraru: Da. Dar nu ți-am dat, mă, pån-acuma?
M.I.: Stai mă, eu cum jucați voi, eu nu vă-nțeleg. Unde v-ați întålnit cu Timofte și cu…
Maricel Păcuraru: Aici, în jurul Bucureștiului.
M.I.: Pai, nu. Îmi arăți și mie casa?
Maricel Păcuraru: Hai, măi Mihai. Așa ai ajuns, și casa aia?
M.I.: Nu vreau s-o fotografiez. Nu vreau. Să-mi arăți.
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai, o să vină timpul ca acele hårtii care le am, n-am să le pot juca niciodată singur.
M.I.: Nu, nu, nu!
Maricel Păcuraru: Mă, Mihai, de ce mă pui acuma-ntr-o situație.
M.I.: Nu, nu. Păi e normal să spui: uite-acolo ne-am întålnit. Gărzile nu știau că vii?
Maricel Păcuraru: Nu, era numai el acolo în casa aia.
M.I.: Cine?
Maricel Păcuraru: Numai Sorin (Sorin Ovidiu Vîntu – n.r.), cånd ne-am dus. În casa aia numai.
M.I.: Deci nu în casa de la Corbeanca.
Maricel Păcuraru: Nu, nu, aia de la Otopeni. Nu, mă, nu în casa aia.
M.I.: Pai și ce, îi greu să-mi arăți, măi?
Maricel Păcuraru: Nu pot măi. Mă, de ce mă pui?
M.I.: Da' ce-i cu aia?
Maricel Păcuraru: Nu știu a cui e. Ne-am dus acolo.
M.I.: Și nu poți să mi-o arăți? A-ră-tat.
Maricel Păcuraru: Mihai!
M.I.: Sau spus uite-i pe strada cutare.
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai, Mihai!
M.I.: Păi așa, eu pot verifica dacă cele spuse de tine fără să-mi arăți nimic sunt reale sau nu. Uite, vezi ți-am spus și…
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai!
M.I.: Nu ți-am zis adă-mi acte!
Maricel Păcuraru: Mihai!
M.I.: Ce-i?
Maricel Păcuraru: Deci te rog foarte mult! Vrei să crezi ce ți-am spus eu?
M.I.: Păi da, băi, dar…
Maricel Păcuraru: Deci eu ți-am spus o chestie cånd nu era niciun moment de durere. Mihai, eu nu pot să fac treaba asta.
M.I.: Ce, nu poți să-mi spui localitatea unde-a fost întålnirea.
Maricel Păcuraru: În jurul Bucureștiului, ți-am spus.
M.I.: Dar „în jurul Bucureștiului“ are 4000…
Maricel Păcuraru: Da, ia-o tu așa.
M.I.: Păi stai puțin, uite-așa e-n jurul Bucureștiului.
Maricel Păcuraru: Mă Mihai, da' de ce m-a måncat pe mine-n cur? Eu am avut încredere și ți-am spus. Tu acuma ce vrei?
M.I.: Da mă, eu vreau să știu dacă-i real.
Maricel Păcuraru: Nu pot mă. La ce te-ajută? Eu ți-am spus că ne-am întålnit. E-o chestie care ți-am spus-o eu, fără ca să ai tu nicio treabă. Acuma a venit, a picat, ți-am făcut o povestire. Cum și tu, la råndul tau, mi-ai făcut foarte multe. Acuma, tu ce vrei? Hai și unde? Hai și cum? Mihai.
M.I.: Păi, da' întreabă-mă și tu altceva.
Maricel Păcuraru: Și-n seara aia cånd ți-am spus, hai și mai întreabă-mă.
M.I.: Da. Îți dai seama că pe mine mă interesează. De-atunci ți-am spus. Nu mi-o venit pe parcurs.
Maricel Păcuraru: Mihai. Știu. Lasă-le-acolo. Te rog foarte mult. Radu nu mi-a făcut nimic mie. De ce să-l bag eu în căcat pe ăsta acuma? Și n-ajung nici căcaturile astea. Pai ce pula mea. Tu vrei să-mi pui și serviciile-n cap. Și ce-a făcut ăsta, Turcu, mă, Liviu Turcu? A aruncat cuțitul! Și dacă ăsta nu l-a adus tot. Păi eu cu cine mă lupt? Cu serviciile?
Înregistrarea nr 4, în care Maricel Păcuraru recunoaște sustragerea și deținerea de documente „Strict secrete“ ale SRI.
{mp3}30-11-2009-inregistrare_4{/mp3}
M.I.: Deci. Părerea mea, că tu nu-ți joci cartea. Eu în locul tău acuma aș merge pe varianta Radu Timofte-Vîntu total.
Maricel Păcuraru: Nu pot. Dacă l-aș vedea legat direct.
M.I.: Păi cum nu-i legat direct, mă?
Maricel Păcuraru: O futeam de mult. Nu era bă direct. Că s-au întålnit? Toată lumea știe că s-au întålnit. Nu sunt singurul. I-ai turnat și tu, că i-ai și filmat. Eu, spre deosebire de tine, nu i-am filmat. Știu numai eu.
M.I.: Stai, stai, stai. Da' nu-s actele? Îs actele date, băi Maricele!
Maricel Păcuraru: Cum îs date, dacă le-am furat eu mă!
M.I.: Păi tu le-ai furat, dar nu i-a dat și lui un rånd, originalele… geanta.
Maricel Păcuraru: Nu măi, în geantă, la mine, erau niște documente.
M.I.: Da, tu le-ai copiat.
Maricel Păcuraru: A plecat, eu am copiat, el s-a dus la unitate, a luat altele, că, s-au gåndit ei, nu pe aia, merg pe alte probe. Radu nu vroia să facă copii de pe documente: „Bun, ți le-am adus, ți-am arătat, du-te-n pula mea. Tu nu poți să faci copii, că-s documente secrete“.
M.I.: Așa.
Maricel Păcuraru: „Hai să le copiem, dă-i în pula mea!“. Și ăsta-i spunea: „Băi, băi, băi, băi, băi, aruncăm serviciul în aer. Tu ești nebun. Cum să-ți dau“. Și ăsta-ncepea cu teoria lui: „Băi, tu nu-ți dai seama că-i facem pula mare lui Băsescu. Băsescu tre' să aibă griji. Dă-l în pula mea.“ Acolo era mișcarea. Avea și mai multe hårtii. Iar dacă mai era unul, dacă erau alte probe. Dacă erau. Cum sunt niște contracte clare. Dar asta nu-i nimic. Asta-i ce-am zis eu. Eu pot să spun orice, că le găsesc pe stradă și să spun că-s a lu' ăla. E greu să demonstrez. Hai, mă!
M.I.: Ai casă, ai locul, ai toate, toate, toate. Eu zic că nu-i greu. Toate, toate duc acolo. Știi ceva, la cåt au fost ei acuzați de månării…
Maricel Păcuraru: Mihai, păi tu i-ai filmat c-au fost, și asta i-a legat. Și ce s-a întåmplat mă? Au fost cu elicopterul. Știu de la… toată lumea vorbea: băi, ce bulan a avut ăsta cånd i-ai filmat cu elicopterul acolo.
M.I.: Scoate-mi și mie măcar o parte.
Maricel Păcuraru: Bai, te mănåncă-n cur. Băi, hai mă să discutăm altele.
M.I.: Indiferent. Indiferent din ce, vreau o foaie.
Maricel Păcuraru: Mihai, Mihai. Tu nu ești un fraier. Imediat ai făcut legătura pe interes. Lasă-mă-n pace. Sunt, toate sunt documente secrete, ce Dumnezeu, scrie pe ele. Sunt documente oficiale de serviciu. N-am văzut pånă atunci documente și cum arată un document secret. Atunci am văzut. Alea, nu știu-n pizda mă-sii, cånd te uiți pe ele și cånd le vezi, uită-te că scrie pe el: document secret, scrie pe el, document secret. „Du-te-n pula mea și le predă! Dar tu le-ai luat, le-ai făcut copii, aaaaa, ai vrut să ne șantajezi, futu-te-n gură. A fost ăla idiot, i le-ai luat din geantă și ai vrut să-l șantajezi“…
M.I.: Da, dar tu i le-ai furat înainte de a le da altuia.
Maricel Păcuraru: (råde) Mihai, ești nebun? Le-am luat în pula mea. Le-am luat. Am mortul, acolo, după mine. Așa, ca să nu mai spui niciodată că pe mine nu mă ține curul.
