Sistemul de învățământ este la pământ. Inspirate de modelul rusesc, manualele copiilor sunt aproape ca cele din anii 60. Cum să mai pui acum un copil de clasa a treia care a terminat de citit Harry Potter să mai citească „Dumbrava Minunată”? Am întrebat un băiețel care citea cartea cum i se pare Lizuca. A ridicat ochii albaștri la mine și mi-a zis simplu: o proastă!
Guvernul tehnocrat a anunțat că vrea să umble la sistem. Imediat Abramburica a sărit ca arsă! Cercetată în libertate pentru luare de mită și abuz în serviciu deși a condus Învățământul în prăpastia din care se zbate să iasă, Androneasca ne dă în continuare lecții:
„Cred că nu trebuie să centrăm pe numărul de ore, pentru că, din păcate, ceea ce constat de când a fost lansat acest plan-cadru este că nimeni nu s-a gândit să vorbească despre conținuturile disciplinelor. Am vorbit numai dacă am luat o oră de la o disciplină și am trecut-o la altă disciplină. Personal, cred că numărul de ore nu ar trebui schimbat pentru că de bine de rău el este cumva echilibrat și acceptat de toată lumea. Pentru că și acceptarea unei soluții de către sistem este un lucru extraordinar de important. Ar trebui să lucrăm pe conținuturile disciplinelor, pe programele analitice, pentru că acolo trebuie să abandonăm anumite cunoștințe și să încercăm să ne orientăm spre altele. Elevii noștri au alte șanse în a accesa informația”, a opinat Andronescu.
„Cred că ideea de a ne implica în realizarea unor platforme informatice cu lecții interactive, care să fie puse la dispoziția școlii și a elevilor în fiecare zi, și la școală, și acasă, ar putea să fie calea prin care să încercăm să personalizăm educația. Mijloacele acestea pe care ar trebui cu tehnologiile informatice să le punem la dispoziția elevilor ar putea să asigure șanse egale de care vorbim de atâta vreme. Cel care nu are un potențial intelectual sau o capacitate de acumulare cu anumită cinetică mai lentă să aibă la dispoziție, nu contra cost, aceste mijloace informatice la orice oră din zi, atunci când învață la școală sau acasă, și în ritmul lui și cu felul lui de a se racorda la achizițiile pe care le face să poată face acest lucru și în felul acesta să creștem performanța școlii”.
„Nu putem să negăm scopul cultural pe care îl are școala și din punctul meu de vedere acest lucru trebuie privit cel puțin din două părți: pe de o parte școala reprezintă instituția care are menirea să transmită tradițiile culturale prin care o națiune își creionează identitatea și își păstrează identitatea, dar, în egală măsură, achizițiile culturale cred că îl fac pe cel școlit să se integreze mai ușor în societate, să înțeleagă lumea din jurul lui și să se poată integra el în această societate cu o anumită tradiție culturală. Cred că și acesta este unul dintre scopurile pe care școala ar trebui să le aibă permanent. Școala trebuie să dea societății acele personalități pregătite în așa fel încât societatea să poată evolua economic pentru fiecare în parte, dar și la nivelul global al ei. Școala nu poate fi văzută în afara evoluției societății”, a arătat Andronescu.
