Zilele acestea am primit mai multe rezolutii externe: una vesela, de la Congresul american, care recomanda extinderea -robusta- a NATO, nominalizand Romania in fruntea candidatelor, si doua ceva mai acre, de la Parlamentul European si de la Comisia Europeana, care ne recomanda sa nu ratificam acordul cu SUA privind CPI pana la adoptarea unei pozitii europene unitare. Pentru a preveni o eventuala depunctare a Romaniei prin includerea -profundei dezamagiri- trezite de acest acord in Raportul anual de tara, premierul Nastase s-a repezit la Bruxelles, unde a incercat sa-l imbuneze pe dl Romano Prodi, presedintele Comisiei Europene. Cu aceasta ocazie, dl Prodi i-a servit dlui Nastase o lectie precizand ca -noi nu santajam Romania, nu e stilul Europei- si ca Raportul de tara nu va cuprinde regretele respective intrucat e vorba de probleme diferite. Aici, in privinta acordului, e vorba de o -decizie etica- a adaugat Prodi. Etica, iata un cuvant neobisnuit in politica. Ce inseamna sa stii cand sa fortezi nota! Se roaga toata Europa de tine ca macar sa nu ratifici ce-ai semnat. Incurajat de intelegerea aratata de dl Prodi, dl Nastase a prins curaj si i-a cerut -un angajament clar din partea UE- cu privire la data aderarii – pentru ca Guvernul roman -sa stabileasca o agenda interna si sa aiba un motiv clar de a accelera reformele economice din Romania-. Cum se vede, cu cat esti mai confuz, cu atat pretinzi mai multa claritate din partea altora: angajamente clare, date clare, motive clare. Aici intervine neclaritatea: daca n-are data fixa de la UE, Guvernul Nastase n-are un -motiv clar- de a accelera reformele? Situatia economica din tara nu reprezinta un motiv suficient de clar? Ce fel de santaj e acesta? Adica, daca nu ne fixati o data, fiindca am binevoit sa fim singura candidata care nu v-a respectat recomandarile, atunci chiar ca n-avem nici un motiv clar sa acceleram reformele! Sac! De parca reformele le acceleram pentru dl Prodi, nu pentru noi. Cam asta a inteles dl Nastase din faptul ca UE -nu santajeaza Romania-. Nu ne santajati? Bravo! Las* ca atunci va santajam noi! Ne dati ori nu ne dati o data de aderare? Ca altfel nu mai acceleram nimic! Ce motiv am avea? afacerile personale ne merg oricum, iar reformele n-au decat sa se descurce singure. De altfel, cine i-a vazut pe cei doi la Bruxelles a observat ca in timp ce dl Prodi pasea modest si concliant, dl Nastase calca tantos si grabit, luandu-i-o cu mult inainte, de parca era cel putin Colin Powell sau Condoleeza Rice. Rezolutiile au trecut insa pe langa dl Iliescu ca si revolutiile, fara sa-l clinteasca din optimismul sau. Presedintele crede ca -s-a dramatizat putin- situatia Romaniei si ca -ruptura- dintre SUA si UE nu exista cu adevarat: -nu cred ca e o ruptura intre ele, nu cred ca sunt probleme-. Zau? Sa-l intrebe pe Schroder, caruia Bush nu-i mai raspunde la telefon si caruia nu i-a trimis traditionala telegrama de felicitare dupa castigarea alegerilor. Dl Iliescu insa are antrenament in a vedea numai ce vrea dansul sa vada. Nu se stie pe ce se bazeaza presedintele cand minimalizeaza -ruptura- dintre SUA si UE, dar probabil ca spera sa diminueze astfel dimensiunile imprudentelor dlor Nastase si Geoana, care si-au pierdut dexteritatea de a juca eficient la doua capete. Acestia mizeaza insa atat de mult pe protectia americana, incat neglijeaza normele europene. Stiu ei ce stiu: daca esti favoritul SUA, ti se iarta orice. Vezi Israelul. Asa incat, au aerul ca daca ne sustin SUA, suntem deja inalti si puternici. Vorba puricelui catarat pe elefant: tropaim, tropaim!
