Puțină lume a sesizat că Vîntu, după ce a spus că „l-a deranjat foarte tare doamna judecătoare, cånd a încercat să mă ridiculizeze spunånd că-mi semnează adeverințele medicale un ginecolog“, acesta a mai adăugat „sunt și mai tånăr decåt Băsescu, și mai întreg la cap. Eu îl îngrop pe el, nu el pe mine“. Fostul șef al SIE Cătălin Harnagea este unul dintre cei care știu că vorbele de duh ale lui Vîntu nu sunt de șagă. Harnagea a confirmat public că Vîntu a plătit pentru îngroparea – asasinarea sa – cu ani în urmă, iar noi am contabilizat cel puțin patru cazuri de decese „ciudate“ ale unor personaje care îl puteau înfunda pe acesta.
Vîntu a ieșit, ieri, la rampă cu o nouă declarație-surpriză afirmånd că pune la bătaie o parte consistentă din uriașa sa avere dobåndită prin jaf la nivel național pentru „respectarea legii“ – respect însemnånd, desigur, în transliterarea sa personală, „rezolvarea“ cazului său. Cu orice preț.
Din cele mai vechi timpuri infractorii, curvele, masonii, securiștii au folosit coduri de limbaj pentru a transmite, peste capetele neofiților, diferite mesaje care ascundeau semnificații cunoscute doar de către inițiați. Generalul mason Cătălin Voicu, de exemplu, a folosit înaintea arestării sale în aparițiile televizate niște semne tipice limbajului masonic, prin care cerea ajutorul „fraților“. Fiind supus supravegherii a ales această metodă, „la vedere“, decriptată de cunoscătorii semnificațiilor ascunse ale unor gesturi ce par banale. Masonii, din råndurile cărora face parte și generalul lui Ion Iliescu, cel care a fost ca un tataie de zahăr pentru masonii de la noi, au numeroase semne de månă și alte gesturi prin care își semnalează apartenența.
Infractorii au și ei diverse coduri pe care le folosesc la înghesuială. Este evident că Vîntu, de o viață, nu dă nici două parale pe „respectarea legii“. Așadar sintagma este nulă în mesajul său. Rămåne o singură informație validă din mesajul său public. Plătește oricåt, oricui, ca să scape.
Recapitularea „cazului Vîntu“
Este necesară o trecere în revistă a tribulațiilor cazului Sorin Ovidiu Vîntu din ultima perioadă pentru a înțelege motivațiile actuale ale disperării lui SOV, gata să-și sacrifice averea pentru a scăpa, prin orice mijloace.
Recapitulăm: Imediat după ce instanța a decis, în noaptea de 9 spre 10 septembrie, arestarea preventivă a lui Vîntu, unul din locotenenții acestuia, Ion Eftime, a fost trimis la Viena cu misiunea de a obține o „scutire medicală“ de la un medic din cadrul clinicii private Rudolfinerhaus. Eftime a părăsit țara în data de 11 septembrie, în jurul prânzului, și a revenit la București, cu documentul original, a doua zi, seara. Actul a fost depus ulterior la instanța Curții de Apel. După ieșirea din arestul preventiv, Vîntu s-a decis să se „îmbolnăvească“ cåt mai tare.
Ca urmare:
18 octombrie 2010 – Vîntu este internat de urgență la Spitalul Floreasca;
22 octombrie 2010 – Sorin Ovidiu Vîntu a fost externat;
06 decembrie 2010 – Lui SOV i s-a făcut rău în sala de judecată. Dosarul acestuia este amånat pentru 17 decembrie;
17 decembrie 2010 – La noul termen de judecată Vîntu a cerut Tribunalului București ridicarea interdicției de a părăsi țara sub pretextul că, vrea ca în perioada 10-24 ianuarie 2010, să meargă în Viena pentru a urma un tratament. Avocații lui Vîntu au depus în instanță un act medical, semnat de un medic din Austria, prin care se recomanda ca Vîntu să se interneze la o clinică din Viena. Judecătoarea Camelia Bogdan i-a cerut lui Vîntu să aducă probe suplimentare în sprijinul acestei cereri, avånd „unele suspiciuni“ cu privire la medicul care a semnat recomandarea, deoarece acesta este de specialitate ginecolog. Drept urmare, instanța a respins solicitarea lui Vîntu;
22 ianuarie 2011 – Medicul lui Vîntu din Austria admite că SOV poate fi operat și în Romånia;
24 ianuarie 2011 – SOV este internat din nou în spital. Vîntu fusese citat la DNA pentru a da cu subsemnatul în cazul uriașei evaziuni fiscale comise de libanezul Said Baaklini și de conducerea UCM Reșița. Ca să nu meargă în fața procurorilor anticorupție, cu cåteva ore înainte, Vîntu și-a fracturat rotula piciorului sănătos, într-un „accident casnic“(?). „Cåte rotule are Vîntu?“, se întreba cineva, pe Facebook. „Cåte trebuie!“, a venit, rapid, răspunsul. Așa se face că Sorin Ovidiu Vîntu s-a asigurat, în baza rotulei, că va dormi liniștit cel puțin trei săptămåni de aici încolo, exact perioada consemnată de medicul de la Spitalul Floreasca în adeverința de concediu medical a greu-încercatului.
O sursă bine informată ne-a declarat, sub protecția anonimatului, că în anul 2000, în noaptea următoare căderii FNI, Vîntu a luat din seiful aflat în casa soacrei sale din Dealul Mitropoliei, mama Angelicăi, suma de 2 milioane de dolari pe care a înmånat-o lui Said Baaklini pentru a mitui funcționari ai statului care urmau sa-l scape de SOV din dosarul FNI. Ceea ce s-a și întåmplat: Vîntu nu a fost trimis în judecată.
Analizånd, avem două posibilități: fie Vîntu a scăpat pentru că era nevinovat și Said a luat banii și i-a dus acasă, fie Said a mituit într-adevăr niște băieți (și/sau fete) și atunci, dacă acesta denunță fapta în fața unui procuror, înainte de a fi începută vreo urmărire penală pentru dare de mită, este exonerat de răspundere și nu este pedepsit.
Ba mai mult, poate fi premiat într-un alt dosar: cum ar fi UCM Reșița, de exemplu? Avånd în vedere că rambursarea de TVA nu a mai avut loc și prejudiciul asupra statului nu a fost efectiv, e greu de crezut că ar avea cineva ceva împotrivă ca Said să primească o pedeapsă mai mică și Vîntu una mai mare. De asemenea, sursa bine informată ne-a mai spus că e gata oricånd să declare în fața autorităților tot ceea ce cunoaște despre această poveste. Putem fi contactați la redacție de procurorii interesați pentru a-i pune în contact cu sursa noastră bine informată.
25 ianuarie 2011 – Vîntu nu se prezintă în sala de judecată la proces, iar procurorii se deplasează să facă verificări la Spitalul Floreasca, deoarece avocații lui Vîntu au depus mai multe documente medicale, respectiv două radiografii și un document de la medicul cardiolog austriac Thomas Bruner, care l-a operat pe acesta în 2007. Judecătoarea Camelia Bogdan a cerut lămuriri cu privire la faptul că același medic a diagnosticat și ruptura de rotulă a lui Vîntu. Un ginecolog l-a diagnosticat deci pe Vîntu pentru o problemă cardiacă și un cardiolog pentru o problemă de ortopedie!!
În context, avocatul lui Vîntu se răstește la judecătoare: „Văd că ne judecați pe noi. Am cerut să faceți clarificări, dar văd unde bateți. Să știți că mobbingul este de condamnat. Ne hăituiți psihologic. Ne abuzați psihologic prin atacuri personale și ne umiliți. Nu înțeleg de unde aversiunea față de doctori. Credeți că nu o să aveți nevoie de doctori? Cred că aveți un interes“. Cuvåntul mobbing indică acea formă de hărțuire psihologică exercitată la locul de muncă de către colegi sau superiori, prin acțiuni agresive și asupritoare. Judecătoarea care încearcă să se asigure de respectarea legii, dacă e vorba de Vîntu, este vinovată deci de mobbing, de parcă Vîntu ar fi deasupra Legii, ca un fel de heruvim șchiop. Magistrații Tribunalului București au decis să amåne pentru 15 februarie interogarea martorilor în acest proces.
26 ianuarie 2011 – Vîntu anunță că „este dispus să cheltuie o parte din averea sa pentru respectarea legii“… un mesaj mai mult decåt interesant, ce ascunde un cod ușor de descifrat. Vîntu plătește oricåt pentru a scăpa de pårnaie, după ce, prin toate mijloacele posibile, a încercat să obțină amånări ale judecății, cum a izbutit și Patriciu.
„Problemele medicale“ – precedent utilizat de SOV și cu alte ocazii
Mogulul liberal a reușit să obțină, din octombrie 2006, de la finalizarea Rechizitoriului Rompetrol și trimiterea către instanță a dosarului și pånă astăzi – nu mai puțin de 33 de amånări ale prezentării la judecată, sub cele mai inedite pretexte. Resursele creativ imaginative ale lui Vîntu sunt mai sărace, el n-a făcut facultate ca Patriciu, așa că s-a cantonat pe „problemele medicale“, șmecherie standard, utilizată și cu altă ocazie, cånd procurorul Irinel Păun l-a făcut scăpat, disjungånd dosarul și apoi făcåndu-l uitat. Atunci, „problema medicală“ invocată a fost o bubiță la picior.
Sorin Vîntu a mai încercat să scape de pușcărie pe motiv de boală, prima dată în 1981, cånd a fost condamnat la cinci ani de pușcărie, dar atunci invocarea poliomielitei nu i-a convins pe magistrați. Justiția post-decembristă a fost mult mai impresionată de problemele de sănătate ale lui Vîntu. Prin rechizitoriul din dosarul FNI, întocmit de procurorul DIICOT Irinel Păun în 7 decembrie 2004, prin care au fost trimise în judecată 13 persoane, acesta a disjuns – pe motive medicale – cauza referitoare la SOV.
„În ceea ce privește pe inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu, avånd în vedere că, în prezent, acesta se află imobilizat în urma unei intervenții chirurgicale, cercetările urmează să fie disjunse. Referitor la acest aspect, aratăm că inculpatul este cercetat și în dosarul cu nr. 740/P/2004 al acestui parchet, dosar în care, din motivele arătate, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, în scopul de a se stabili durata îngrijirilor medicale necesare vindecării și dacă starea sănătății inculpatului permite deplasarea acestuia, în vederea participării la efectuarea unor acte de urmărire penală. Avånd în vedere indivizibilitatea dintre infracțiunile pentru care este cercetat inc. Vîntu Sorin Ovidiu și unele infracțiuni reținute în sarcina inculpaților Vlas Ioana Maria și Popa Nicolae, se va dispune disjungerea și față de aceștia, pentru săvårșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. La art. 23 din Legea nr. 21/1999 și art. 290 C.pen., urmånd ca toți cei trei inculpați să fie cercetați într-o cauză separată“.
A doua zi, însă, Irinel Păun s-a răzgåndit și a dispus, printr-un nou Rechizitoriu, trimiterea în judecată a lui SOV pentru infracțiuni minore și scoaterea lui de sub urmărirea penală pentru infracțiuni pedepsite cu ani grei de pușcărie. Păun l-a „rezolvat“ pe SOV prin trimiterea în judecată pentru infracțiuni de fals și uz de fals, pedepsite cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă (cu prescriere specială la 7 ani și jumătate de la comiterea faptei), una dintre ele fiind grațiată din 2002, și scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunile grele, de înșelăciune și asociere în vederea săvårșirii acestei infracțiuni, pedepsite cu pånă la 15 ani de închisoare.
Deci, Vîntu era „bolnav“ pe data de 7 decembrie 2004, „problema medicală“ devenind motiv de disjungere din dosarul FNI unde îl așteptau pedepse grele, însă boala sa se vindecase complet a doua zi, cånd același procuror îl trimitea în instanță pentru… achitare și prescripție.
„Eu îl îngrop pe Băsescu, nu el pe mine“
Șmecheria cu ghivent din alte dăți n-a mai ținut acum, iar Vîntu a intrat în vrie. Un operator TVR mai dezghețat a pus un prim-plan pe måinile lui Vîntu la unul dintre termenele de judecată, iar imaginea chiar este fabuloasă și face cåt o mie de cuvinte: acesta își frångea måinile care îi tremurau de spaimă de parcă SOV avea malarie, Parkinson și boala lui Calache simultan. Nu țånțarul anofel l-a mușcat însă pe Vîntu, ci frica de revederea cu foștii colegi, pårnăiașii. E căcat pe el de frică, ar spune aceștia, în limbajul lor mai frust dar evocator și pe deplin conclusiv.
După ce a făcut-o pe judecătoare proastă, „slabă de minte“, după ce a încercat în fel și chip să se dea victimă, prin curlingăii săi golănași de la Trust, unde l-au căinat de la Dinescu la Ponta, de la Alina Gorghiu la Alistar, perindåndu-se de la prima sa arestare pånă azi aproape toți cei 150 de pitici de grădină – agenții săi din structurile politice ale statului și după ce a încercat vechile șmecherii „medicale“, Vîntu a scos ultima carte. Banii, averea sa enormă, pentru a obține nu „respectare legii“, pe care nu dat niciodată nicio para chioară, ci înlăturarea celui pe care l-a numit deja public ca fiind vinovat, în opinia sa, de necazul cu legea, de acum, din care nu mai poate scăpa prin metodele sale „clasice“.
Aici se ascunde cheia ofertei sale bănești în corelație cu fraza trecută cu vederea de majoritatea comentatorilor: „Sunt și mai tånăr decåt Băsescu și mai întreg la cap. Eu îl îngrop pe el, nu el pe mine“.
În atenția celor responsabili de paza celui care vrea să-l îngroape pe Băsescu…George Roncea
