Intrat în istoria culturii universale prin nonconformismul său, Eugen Ionescu, creatorul teatrului absurdului, continuă să fie, cum scria André Le Gall, „foarte bine cunoscut și prea puțin bine cunoscut“. Centenarul nașterii dramaturgului s-a dovedit un bun prilej pentru a-i cunoaște mai bine viața și opera, pentru a-i înțelege personalitatea atåt de complexă. În ziua sa de naștere, 26 noiembrie, Eugen Ionescu a fost omagiat în aula Academiei Romåne în cadrul unei sesiuni științifice organizate de Secția de Filologie și Literatură, Fundația Națională pentru Literatură și Artă și Muzeul Literaturii Romåne. În cuvåntul său de deschidere, acad. Marius Sala, vicepreședinte al Academiei Romåne, a subliniat că operele lui Eugen Ionescu, „începånd cu «Cåntăreața cheală», continuånd cu «Scaunele» și «Rinocerii» au cules ropote de aplauze pe mai toate scenele lumii și autorul lor a primit multe premii și titluri de Doctor Honoris Causa. Cele mai multe distincții i-au fost acordate în Franța, țară a cărui cetățean a devenit din 1950, iar la 22 ianuarie 1970 a fost ales membru al Academiei Franceze“. În alocuțiunea sa, ES Henri Paul, ambasadorul Franței în Romånia, a prezentat personalitatea lui Eugen Ionescu, începånd cu teza de doctorat „Tema morții și a păcatului în poezia franceză“, continuånd cu discursul de recepție la Academia Franceză, cu felul în care a fost receptat în Franța. A fost caracterizat ca „un spirit strălucitor“, nonconformist, un „mistic deghizat în farseur“, în esență, totuși, fiind un moralist. Au urmat comunicările susținute de acad. Eugen Simion, Radu Beligan, membru de onoare al Academiei Romåne, acad. Nicolae Breban, Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Romåne, președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Romåne, acad. Augustin Buzura și Dan Hăulică, membru corespondent al Academiei Romåne.
Acad. Eugen Simion a pornit de la considerarea lui Eugen Ionescu ca scriitor francez de origine romånă, pentru a sublinia că opera scrisă în limba romånă este importantă și încă necunoscută în totalitate, anunțånd că Marin Diaconu a descoperit 250 de pagini prin revistele vremii. Eugen Ionescu rămåne o personalitate foarte complexă, un personaj fascinant, un spirit integrator, un om care își pune probleme, care „acceptă drepturile omului, dar protestează că între acestea nu este trecut și dreptul de a te contrazice“. În cele din urmă, este un personaj atipic pentru lumea romånească, care „la prima vedere pare un clovn, un mim, un comediograf al cuvintelor, pentru ca dincolo de acest om care pare că ia totul în răspăr să fie un imens spirit anxios și, în literatura lui, inaugurează o mitologie a anxietății“. Opera sa se îmbogățește în semnificații dacă este interpretată în registrul metafizic și mistic ce poate fi emblematică pentru existențialismul romånesc.
Într-un emoționat registru al amintirilor, maestrul Radu Beligan, a evocat întålnirile cu Eugen Ionescu în care l-a putut cunoaște mai bine pe dramaturg: „știa să-și ascundă printre ceilalți oameni adånca și iremediabila sa anxietate, lăsånd să se vadă la suprafață numai accentele de veselie, de bucurie neaståmpărată, de invenție jucăușă… Trei propozițiuni în gura lui Ionescu erau un silogism întors pe dos, o frază era un calambur, o conversație era un foc de artificii“. Mai era „un om fermecător, spontan, mobil, neprevăzut, aflat într-o continuă febră intelectuală, oscilånd între un umor care își căuta și își găsea pretutindeni obiectul și o tristețe care urca în valuri bruște din cele mai tainice zone ale ființei sale“. Cum acad. Nicolae Breban nu l-a cunoscut, a vorbit în numele tinerilor din acel timp împreună cu Nichita Stănescu și Matei Călinescu. Acad. Augustin Buzura a glosat pe marginea întrebării: Eugen Ionescu este un scriitor francez născut în Romånia sau un scriitor romån de limbă franceză? Întrebarea este de actualitate cåtă vreme fiica sa, Marie France Ionesco, a afirmat: scriitor francez și nimic mai mult. Pe larg și temeinic argumentat, răspunsul a fost dat și de acad. Eugen Simion în cartea „Tånărul Eugen Ionescu“, apărută recent într-o nouă ediție mult îmbogățită. Întrebarea are o altă formulare: Ce datorează Eugene Ionesco lui Eugen Ionescu? Cert, formația sa intelectuală și artistică este preponderent romånească și a lăsat moștenire „culturii din care voia să evadeze în momentele sale de disperare“ o estetică excepțională care începe să dea roade în spiritul noii generații, „un mod neconvențional de a trata literatura… a creat prima anti-piesă, „Englezește fără profesor“. Pe scurt: „începutul unei mari cariere și a unei școli în teatrul universal“.
Scriitorul Mihai Cimpoi a relatat despre impactul lui Eugen Ionescu în Basarabia, îmbogățind cu aspecte încă prea puțin cunoscute biografia autorului piesei „Regele moare“. Am aflat, bunăoară, că acela care s-a impus cu celebrul eseu „NU“, a spus DA literaturii basarabene, argumentånd cu romanul lui Constantin Stere „În preajma revoluției“. În Moldova socialistă, Eugen Ionescu a fost mai mult interzis, îndeosebi după ce a declarat că piesa „Rinocerii“ vizează nu doar nazismul, ci toate totalitarismele. După Perestroika, un grup de tineri basarabeni au format o trupă de teatru și Eugen Ionescu a acceptat să-i poarte numele. Între alte întåmplări, am aflat că la un spectacol cu „Rinocerii“, dramaturgul și-a dat acordul ca ultima replica lui Beranger „Eu lupt pentru limba franceză“ să fie înlocuită cu „Eu lupt pentru limba romånă“. În comunicarea „Teatrul absurdului și logica contradictoriului“, Basarab Nicolescu a vorbit despre prietenia dintre Eugen Ionescu și Ștefan Lupașcu și a ilustrat pe larg influența concepției filosofului asupra dramaturgului.
Eugen Ionescu spunea cåndva că „mi-e teamă de uitare, nu de moarte“. Amintind aceste cuvinte, acad. Marius Sala a afirmat: „Spiritul său poate fi liniștit că Academia Romånă nu-l va uita“. Într-o ședință a Prezidiului Academiei Romåne, s-a hotăråt să-i fie conferit titlul de membru post-mortem al Academiei Romåne.
AGENDA
– În ziua de 15 decembrie, ora 11.00, în aula Academiei Romåne se va desfășura sesiunea științifică „20 de ani de la revoluția română din decembrie 1989“
PROGRAM
* Acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române – Cuvânt de deschidere
* Acad. Florin Constantiniu – Contextul internațional al prăbușirii regimurilor comuniste est-europene
* Prof. univ. Ioan Scurtu – O problemă controversată: revoluție sau lovitură de stat
* Prof. univ. Victor Neumann – Locul Timișoarei în procesul revoluționar din decembrie 1989
* Dr. Florin Abraham – O viziune comparată a revoluției române
* Acad. Dan Berindei – Academia Română și revoluția română din decembrie 1989
* În ziua de 17 decembrie, ora 10.30, în aula Academiei Române va avea loc ceremonia de decernare a premiilor Academiei Române pe anul 2007.
