Se poarta foarte tare pe micile ecrane cutezanta, barbatia (chiar si la sexul frumos), indrazneala, riscul, asumarea raspunderii, libertatea opiniei, curajul de a privi adevarul in fata, chiar daca adevarul asta are acnee. Da foarte bine, atat la audienta, cat si la imaginea personala a vedetei sau vedetului, sa ne zica noua din cand in cand: -Stimati telespectatori, pentru ce-am spus/facut eu acum, in emisiunea asta, maine s-ar putea sa ma dea afara-. Cu variatiuni la aceeasi tema, desigur: -Stimati telespectatori, este posibil dupa cele intamplate azi sa nu ne mai vedem- s.a.m.d. Adica, impotriva indicatiilor stricte ale sefilor sai, impotriva unor regulamente si tabieturi cam rigide, de dragul nostru, al telespectatorilor, ca sa ne puna noua tot ce e mai bun pe masa, pardon – pe ecran, moderatorul-prezentatorul-realizatorul iese din tipare, sfarma dogmele, o ia pe aratura, in fine… Dupa aia, o sa-si piarda slujba, sau prima pe luna in curs, ori cel putin o sa se aleaga cu un perdaf strasnic din partea conducerii. Ei, pe chestia asta, nu ca ne-ar scoate ochii, dar am putea sa-i aratam macar un dram de simpatie.
Procedeul a fost si este folosit cu o oarecare cochetarie de catre staruri apuse inainte de a rasari (-era pe cand nu s-a zarit…-) ori rasarite cu putin inainte de a apune (-azi o vedem si nu e…-) ale emisiunilor de televiziune: M. Badea, H. Brenciu, M. Radulescu, T. Trandafir, M. Tatu si altii. Aproape ca nu este emisiune care sa nu se termine cu memorabilele vorbe, din care reiese ca au indraznit lucruri care ar putea sa-i coste scump. Ce lucruri? Ti-e si frica sa te gandesti: niste aluzii lesinate la viata sexuala, cateva apropouri, subtiri ca bugetul, la un partid sau un politician, orice scapare ce poate fi interpretata ca reclama mascata la o supa de rosii, aducerea unui invitat cu gura mare (fapta eroica din ce in ce mai lesnicioasa) si te mai miri ce.
Nu ne putem impiedica sa ne imaginam invidia de care se vor fi lasand cuprinsi alti participanti la realizarea emisiunii cu pricina, care si ei poate ca ar indrazni lucruri de neindraznit, insa nefiind vizibili se gandesc ca nu merita. Scenograful, de pilda, ar indrazni sa foloseasca pentru decoruri, in loc de placaj, niste lemn. Scenaristul ar indrazni cateva replici inteligente si alte cateva corecte din punct de vedere gramatical. Probabil ca pana si pompierul de serviciu ar indrazni sa-si aprinda o tigara in culise.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane