Altadata mandria industriei chimice romanesti, Chimopar SA (fosta intreprindere chimica Dudesti) pare a se afla pe tobogan de cand a fost achizitionata firma Jafco Holding, apartinand cetateanului libanez Imad Mahmoud Jaffal, omonim cu Ali Jaffal (prin APAPS merge vorba ca ar fi rude), acuzat ca a fraudat cu 18 milioane de dolari Banca de Dezvoltare Industriala a Nigeriei. Informatia poate fi accesata pe Internet (Google), dupa cuvintele -Jaffal Jafco-, rezultatul fiind un articol din -Weekly Trust-. Potrivit publicatiei citate, Ali Ahmad Jaffal a fraudat Banca de Dezvoltare Industriala din Nigeria cu 18,5 milioane de dolari, prin intermediul a trei companii, PVC Manufactures Nigeria Ltd., Tehno Foods & Beverage si o alta, identificata de saptamanalul de mai sus ca fiind -utilizata- de Ali Jaffal: -Jaffal a fraudat banca cu 18 milioane de dolari utilizand trei companii. Ironic, Jaffal este director general al altei companii, denumita Jafco Impex Ltd. pe care o detine ca orice cetatean care respecta legea. De fapt, pe baza acestei companii i s-a acordat permis de rezidenta in Nigeria in 6 septembrie 1993-.
Pe de alta parte, Imad Mahmoud Jaffal, cel care detine Jafco Group Romania, actualul proprietar al Chimopar, nu a facut un secret din faptul ca ar detine, la randul sau, o firma in Nigeria (Jafco Ltd), cu sediul la Lagos, dar nimeni din APAPS nu s-a obosit sa verifice cele de mai sus pentru a cuantifica gradul de incredere ce poate fi investit in oamenii de afaceri libanezi. Intre timp, Chimopar a trecut de la profituri apreciabile la pierderi substantiale, perioada in care administratorul libanez, spun sursele, face eforturi de a contracta niscaiva credite de la banci. Tocmai acum, cand vine scadenta la investitii si JAFCO doar ce a achizitionat caietul de sarcini la Aversa Bucuresti. Fondul Proprietatii de Stat a vandut pachetul de 58,9% din actiunile Chimopar la data de 18 ianuarie 1999, cu numai 12,5 miliarde de lei, suma ce depasea cu putin un milion de dolari, aceasta fiind pozitia de atunci a celor ce administrau -averea- statului – pret mic, compensat cu obligarea cumparatorului, prin contract, la investitii considerabile in societate. Astfel incat cei care au intrat in posesia pachetului majoritar, JAFCO Holding Romania, s-au obligat, totodata, si la investitii de aproape 9,4 milioane de dolari. Spunem de JAFCO Holding deoarece cumparatorul initial, SRL-ul Smartcom Impex, s-a dovedit a fi doar o halta in drumul Intreprinderii Chimice Dudesti (rebotezata Chimopar SA) catre proprietarul libanez.
Imediat ce cesionarul JAFCO Holding a preluat de la -intermediar- pachetul de actiuni al Chimopar, au aparut si -concesiile- FPS. Astfel, la data de 20 decembrie 1999, cand incepea sa se puna problema investitiilor in societate pe acel an, Alin Giurgiu a semnat in numele FPS un act aditional prin care anul 1999 a fost transformat in… an de gratie. Mai mult, penalitatile de neefectuare a investitiilor au fost diminuate, de la 30% la doar 10%. Aici este o problema mai delicata. Apeland la logica bunului-simt, ce rost are ca o societate sa ceara si FPS sa accepte diminuarea penalitatilor, altul decat cel ca noul proprietar prezuma ca nu va reusi sa efectueze investitiile, iar FPS accepta aceasta ipoteza? Ceea ce s-a si intamplat, JAFCO abtinandu-se de la investitiile asumate prin contract.
Ba, mai mult, noul FPS (Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului) a anuntat, in acest an, ca ia in discutie -reesalonarea- investitiilor, motivul fiind, potrivit lui Ovidiu Musetescu, proasta intocmire a contractului de vanzare-cumparare a actiunilor de catre predecesorii sai. -Din pacate, contractul cu fostul FPS nu a fost bine intocmit, cumparatorul nu si-a putut onora obligatiile de investitii pentru ca a trebuit sa plateasca datoriile societatii de peste o suta miliarde lei si era in pericol sa plateasca penalitati cat ar fi urmat sa investeasca in societate-, a spus Ovidiu Musetescu, in cadrul unei vizite la birourile Chimopar, unde, spun surse din APAPS, a dat peste un inalt reprezentant al unui consortiu bancar international. Problema este ca nimeni nu auzise, pana la Ovidiu Musetescu, de cele o suta de miliarde, tot asa cum se stie ca datoriile la momentul privatizarii erau cu mult mai mici, chiar decat stocurile si creantele societatii. Indicatorii economico-financiari insa dau masura eficientei Chimopar, aceasta ajungand de la un profit brut de 17,23 miliarde de lei, corespunzator unor venituri de 125 miliarde de lei in 1998, la un -profit- brut de 3,2 miliarde de lei in primele sase luni ale acestui an, pierderea neta fiind de 4,4 miliarde de lei. Lucru posibil urmare a unui contract de management cu o societate libaneza, Consolidated Petrochimicals Ltd, in valoare de 25.000 de dolari net lunar, plus alte sute de milioane pentru hotel, bilete de avion etc.
Promisiuni de pasuire
Un alt obstacol de care se loveste Ovidiu Musetescu in incercarea de a-i pasui pe proprietarii de la intreprinderea chimica Dudesti de plata obligatiilor asumate in contractul prin care au cumparat Chimopar la un pret derizoriu, mai mic chiar decat valoarea contabila a actiunilor, este obligatia legala de a-i taxa pe JAFCO cu penalitatile de intarziere, despre care sursele de mai sus spun ca ar depasi deja pretul de achizitie, ridicandu-se la peste 1,5 milioane de dolari: -Este interzisa exceptarea de la plata a majorarilor, penalitatilor sau a dobanzilor, dupa caz, aferente (…) nerealizarii investitiilor, inclusiv a celor de mediu.
APAPS cauta scuze pentru libanezi
Unul dintre argumentele presedintelui APAPS pentru a acorda facilitati cumparatorului este acela ca in intreprindere au fost pastrati toti angajatii, desi nu este clar daca patronul nu-si va pune in aplicare intentia de a inchide cea mai importanta sectie din fabrica, cea care produce peroxizi organici si in care lucreaza aproape 150 de muncitori. Fostul director comercial al Chimopar, destituit ca urmare a opozitiei facute la aceasta initiativa, a afirmat ca inchiderea sectiei de peroxizi ar insemna o grea lovitura data economiei nationale. Sectia in cauza asigura peste 33% din cifra de afaceri a societatii, fiind unicul producator roman de peroxizi, materie prima folosita de toate marile combinate chimice, de fabricile de vopseluri, de PVC si polietilena, printre clienti numarandu-se Arpechim Pitesti, Oltchim Ramnicu Valcea, Nitramonia Fagaras si Policolor Bucuresti.
