In diferite faze evolutive ale cinematografiei nationale au existat, din timp in timp, infuzii de gand tanar, s-au afirmat – in corpore – generatii noi de cineasti, promotii de exceptie, care au conferit actului creator vigoare, profunzimi estetice, morale si filosofice, spirit novator, parametri superiori de calitate, garantii de talent si de rigoare artistica. Renasterea actuala a filmului romanesc – vizibila pe tot parcursul anului 2002 – promite si un aflux de debuturi, fapt de bun augur in economia productiei cinematografice nationale. Despre aceasta toamna a -bobocilor- (in care se pritocesc sau ies -in lume- noi filme ale tinerilor) as vrea sa vorbesc in randurile de fata, nu inainte insa de a face un -recurs- istoric…
Nu m-as intoarce cu gandul prea departe in timp, dar n-as vrea sa omit primul -jalon- pe acest drum al afirmarii regiei tinere: cu… 90 de ani in urma, cand realiza filmul de mare montare Independenta Romaniei (un proiect deosebit de ambitios pentru inceputul deceniului al doilea din veacul XX), tanarul Grigoras Brezeanu abia implinise varsta de 20 de ani! Printre marile momente ale regiei tinere in evolutia filmului romanesc se inscrie, mult mai aproape de zilele noastre, intrarea in cinematograf a -generatiei *70-, care, nu numai in acceptia criticii de film, a echivalat cu un eveniment artistic de proportii. Prima mare promisiune a fost, atunci, tandemul regizoral Mircea Veroiu – Dan Pita: cei doi cineasti – colegi de promotie si partasi ai filmului-manifest Apa ca un bivol negru – ecranizau, la inceputul carierei lor artistice, doua povestiri de Ion Agarbiceanu, reunite in filmul Nunta de piatra: un film in doua parti, cu insemne stilistice si narative distincte, dar unitar prin sensurile tragice, prin tonul baladesc si prin modernismul expresiei plastice (care purta pecetea operatorului Iosif Demian). Fefeleaga Leopoldinei Balanuta ramane un personaj emblematic al acestui -nou inceput- cinematografic romanesc: un personaj, parca, de tragedie antica, in spatiul de saracie si iluzii al aurului din muntii de piatra ai Apusenilor. Mircea Veroiu si Dan Pita inaugurau, practic, un nou drum al filmului romanesc, pentru ca, ulterior, pe cai separate, intr-un adevarat -dialog la distanta-, sa-si creeze fiecare filmografii de exceptie, primele borne ale acestor traiectorii personale fiind Dincolo de pod (dupa -Mara- lui Ion Slavici) si – respectiv – Tanase Scatiu (romanele lui Duiliu Zamfirescu -Viata la tara- si -Tanase Scatiu-, scenarizate de Mihnea Gheorghiu). La relativ – scurta vreme dupa debutul celor doi regizori, intra in cinematograf un alt -varf de lance- al generatiei *70, Mircea Daneliuc (un regizor care, din pacate, se -odihneste- cam de multisor, desi ar putea da filmului romanesc opere capitale!): primele filme (din deceniul 8) ale talentatului si incisivului tanar regizor – Cursa, Editie speciala, Proba de microfon, Croaziera – au impus un cineast cu pregnanta personalitate, cu sigure virtuti estetice si civice. Multi alti cineasti tineri fac parte din asa numita -generatie *70-, sunt autori nascuti intre anii 1936-1947 si ajunsi la film in anii *70, creatori care au avut sau au in continuare un cuvant de spus in filmul romanesc. Ma rezum, acum, la o simpla insiruire, desi, desigur, despre fiecare in parte si despre toti la un loc ar mai fi fost multe de spus: in functie de anul nasterii – desi nasterea lor… cinematografica urmeaza o alta cronologie – este vorba despre Mircea Moldovan, Alexandru Tatos, Radu Gabrea, Ada Pistiner, Nicolae Margineanu, Timotei Ursu, Felicia Cernaianu, Tudor Marascu, Iosif Demian, Dan Necsulea, Constantin Vaeni, Cristiana Nicolae, Stere Gulea, Serban Creanga, Dinu Tanase, Andrei Catalin Baleanu, Nicolae Opritescu, Alexa Visarion. Sper sa nu fi sarit nume sonore…
Un alt -val- de debuturi in filmul romanesc s-a produs in perioada imediat urmatoare Revolutiei din decembrie *89. Atunci, pentru o scurta perioada, multora li s-a parut (nu numai dintre cineasti) ca in peisajul cotidian vor aparea cainii cu covrigi in coada. Atunci, si pentru cineastii debutanti a fost un moment de euforie colectiva: intr-un interval de nici 12 luni – din mai 1991 pana in aprilie 1992 – au fost prezentate pe ecrane, in premiera, opt lung metraje ale unor cineasti debutanti (o suita inegala valoric, dar considerabila din punct de vedere cantitativ): Ramanerea de Laurentiu Damian, Vanatoarea de lilieci de Daniel Barbulescu, Innebunesc si-mi pare rau de Jon Gostin, Sobolanii rosii de Florin Codre, Unde la soare e frig de Bogdan Dumitrescu, Lacrima cerului de Adrian Istratescu-Lener, Pasaj de George Busecan, Polul Sud de Radu Nicoara. Se parea ca – o data abolita cenzura – filmului romanesc i se deschid porti largi de afirmare. Dar a fost o iluzie, filmele amintite au aparut dintr-o -inertie-, iar cainii aceia cu covrigi in coada n-au aparut niciodata (au fost inlocuiti cu -cainii lui Basescu-). A aparut, in schimb, o alta cenzura, mult mai drastica, cenzura economica. Debutantii n-au dansat decat o vara pe ringul cinematografic, valvataia n-a fost decat un -foc de paie-. Foarte putini dintre noii regizori au recidivat (Laurentiu Damian cu Drumul cainilor, Jon Gostin, la TVR, cu Spovedania, Bogdan Dumitrescu cu Acolo unde ochii dor, George Busecan cu un film comercial, Templul tacerii), dar apoi s-au stins si ei. A inceput un timp dur pentru debutanti. Doar un nume s-a afirmat plenar in anii care au urmat, acela al lui Nae Caranfil, ale carui filme au adus, efectiv, un suflu nou in cinematograful autohton, pelicule ca E pericoloso sporgersi, Asfalt Tango si Filantropica intrand in -fondul principal- de creatii al cinematografiei nationale. Din Franta – la care a apelat si Nae Caranfil pentru filmele sale – ne-a mai venit cate o veste despre Radu Mihaileanu, despre Trahir, despre Trenul vietii. Si cam atat, pana inspre zilele noastre (cu doua-trei exceptii)…
Toamna aceasta este insa o -toamna a bobocilor-. Am inregistrat, cu bucurie, debutul tanarului Cristian Mungiu, cu filmul Occident, care a castigat, deopotriva, adeziunea criticii, a publicului si a unor comentatori din strainatate. Un astfel de film se inscrie pe un alt drum al cinematografiei nationale, deschis in ultima perioada de filme precum In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura de Sinisa Dragin si Marfa si banii de Cristi Puiu, multiplu premiate in lunile din urma. In curand se anunta un nou debut, acela al lui Adrian Popovici cu filmul Imperiul vampirilor. Dar ceea ce ne bucura cel mai mult in aceasta -toamna a bobocilor- este afluenta pe platouri a unor regizori tineri, pusi pe fapte mari sau – cum imi spunea Radu Muntean, care pregateste si el un film de lung metraj in aceste zile – -sa scoata din amorteala filmul romanesc-. In faze diferite de realizare (unele dintre pelicule fiind chiar terminate) se afla un mare numar de filme ale unor debutanti: Exit de Radu Muntean, Examen de Titus Munteanu, Secretul reginei Cleopatra de Catalin Saizescu, Maria de Calin Netzer, Tancul de Andrei Enache… Sperantele filmului romanesc se bazeaza pe un mare numar de cineasti la inceput de cariera, carora unii le zic -lupii tineri-. Asteptam, asadar, cu incredere, noua infuzie de gand tanar in cinematograful romanesc.
