La Prima functioneaza, de la un timp, o intamplare de sambata seara pe care cineva, un om de cultura, vezi bine, a intitulat-o, nici mai mult, nici mai putin decat -Filmul clasic-. Credem ca este vorba despre un om de cultura, pripasit prin studiourile postului cu pricina, intrucat altul i-ar fi zis, prozaic, -Film- si s-ar fi dus la casierie sa-si ia leafa, fara sa-si mai bata capul cu imparteala genurilor si stilurilor cinematografice.
Anuntati din vreme despre o asemenea minune, am facut provizii remarcabile de delicatese si am ocupat cele mai bune fotolii, stiut fiind ca nu poti intampina si savura un film clasic cu floricele de porumb, cu atat mai putin sezand pe un taburet de bucatarie. Ar fi o forma de blasfemie.
Ah, filmul clasic! Monstrii sacri de la Hollywood, de la Cinecitta ori Gaumont, chiar si aia de la Mosfilm… Femeile fatale, replicile celebre, barbatii stralucitori. Ah, regizorii care-ti schimba viata cu un cadru, compozitorii ale caror melodii nu-ti mai ies din minte ani in sir, directorii de imagine care dreseaza lumina cea mai salbatica, scenaristii gigantici ca poetii antici… Ca sa nu mai punem la socoteala povestile, povestile pe care le-a spus filmul clasic unei intregi omeniri, profunzimea ideilor, generozitatea mesajelor. Zau ca merita sa-ti petreci zile si nopti in fata marelui ecran, iar acum, daca astea sunt conditiile si tendintele, in fata marelui ecran inghesuit in micul ecran.
Dar sa revenim la oile noastre (nu intentionam sa jignim pe nimeni, asa e vorba din popor). Am petrecut cateva seri de sambata cu Prima si filmele lui -clasice-. Am vazut-o pe Marilyn Monroe, l-am vazut pe Marlon Brando… L-am vazut si pe Yul Brynner, un bun prilej de a le explica, infumurati, celor din jur cum se pronunta numele.
Necazul e ca actorii uriasi, cat sunt ei de uriasi, mai fac si filme mici. Starurile stralucesc orbitor, dar asta nu e de-ajuns sa scoata din umbra productiile rebutate, de care nu duce lipsa cinematografia mondiala. Cand zici -clasic-, ca sa castigi audienta, nu mai deranjeaza pe nimeni confuzia dintre -clasic- si -vechi-. Filme proaste au facut toti, de la Bette Davis pana la Robert de Niro, de la Gene Kelly pana la Meryl Streep. In general, nimeni nu-si prea da osteneala sa le difuzeze, decat poate in scop documentar. Dar la noi merg si astea, fiindca sunt mai ieftine, probabil, iar daca le botezi -clasice-, sunt mai bune chiar si decat ciorba reincalzita.
