Or fi in tara noastra si oameni bolnavi care se uita la televizor, permitandu-si sa mai uite ca-i macina o suferinta. Si acestia tot telespectatori se numesc. Ar fi interesant de stiut (dar mijloacele unui sondaj de opinie nu ne sunt la indemana, ele fiind deja adjudecate) de cata popularitate se bucura puzderia de mese rotunde pe teme de administratie sanitara, la moda in zilele noastre. De obicei, moderatorul o invita pe doamna ministru, pe sefii unor directii si institutii de profil, doi-trei directori de spitale si da-i dezbatere! Zboara articolele de lege, termenii de specialitate si cifre de-ale bugetului de zici ca ai nimerit la Parlament. Gazda emisiunii da din cap ca si cum s-ar pricepe, dupa o reteta secreta, cunoscuta doar adevaratilor profesionisti: pe diagonala, ca sa nu se interpreteze nici ca -da-, nici ca -nu-. Asa sunt moderatorii ideali, echidistanti.
Din cercul priceputilor cu functii, care ciocnesc (fie ca sabii, fie ca pahare de sampanie) opinii pe marginea problemelor din sanatate, lipseste, desigur, reperul la care ar trebui sa se raporteze manifestarile de competenta: asiguratul. Mai pe romaneste, fiindca si termenul asta, -asiguratul-, gaselnita a deceniului trecut, s-a cam uzat de atata folosire, insul caruia i se iau bani pentru a beneficia de minunile tehnicii medicale din tara noastra, de dragostea si devotamentul personalului sanitar, de conditiile exceptionale din spitalele romanesti, de medicamentele ieftine si eficiente asigurate prin grija Guvernului.
-Asiguratul- e prezent la discutii, dar de partea astalalta a sticlei, la un loc cu noi toti. Omul se uita la televizor, casca ochii, ciuleste urechile si nu pricepe nimic. El are o boala, iar aia vorbesc despre contractul-cadru, despre listele de capitatie si despre comodat. El nu poate sa-si cumpere pastilele mai scumpe ca diamantele, iar ei bat campii despre subordonarea politica a Casei (nume misterios pentru o buna parte a natiunii).
Decat sa se piarda timp, nervi si bani cu aceste dispute sterile, mai bine s-ar investi ceva intr-o campanie televizata de familiarizare a omului obisnuit cu chichitele sistemului. Cum e cu carnetul de asigurat, ce drepturi ai, ca pacient, ce obligatii au doctorii care nu te baga in seama, daca nu bagi mana in buzunar. Sa se faca emisiuni nu pentru stabi, ci pentru oamenii suferinzi. Si ele sa inceapa, vorba unui cunoscut poet, cu sloganul de generic -Traiasca bolnavii!-.
