Folosind invelisul antic sau cel al basmelor, dramaturgul Dumitru Solomon a scris cateva remarcabile parabole si alegorii despre contemporaneitate. Printre ele Socrate, Diogene cainele, Elogiul nebuniei, Arma secreta a lui Arhimede, dar si Printesa si porcarul, Trei iezi, Basmul cu Scufita rosie. In aceasta suita se inscrie si recenta premiera a Teatrului de Comedie cu Tara lui Abuliu. Brodand pe canavaua basmului lui Andersen, el construieste o feerie dramatica, -o poveste vinovata si realista despre zilele noastre- in care se refera -necuviincios la imparati, prim-ministri, printi, printese, generali, lupi, agenti ai serviciilor secrete si alte natiuni ambigue din vocabularul contemporan-, face aluzie la -absolutism, totalitarism, curaj si lasitate, lipsa de logica a guvernarii, adevar si minciuna-. Astfel, nefericirea imparatului Abuliu care moare de plictiseala, abulia curtii sale plina de marionete care nu stiu ce sa faca cu libertatea, devin o fabula cu talc despre noi, in care ne regasim. Descoperirea eroilor ca -cel mai minunat lucru din toata imparatia este o privighetoare-, iar -cea mai mare rasplata lacrimile de pe obraz- pentru cantul sau frumos si dulce ne sensibilizeaza profund. Participam la un vis comic care ne farmeca, dar ne si ingandureaza in final cand isi face aparitia o monstroasa laba ce ameninta personajele, prevestind la orizont un cosmar.
Tara lui Abuliu este o alegere repertoriala binevenita. Un text ce combina mestesugit elemente de real si fantastic, articulat dramatic, cu personaje conturate, cu replici pline de spirit si umor.
Inspirat de stilul rafinat al comediografului Dumitru Solomon, celebra -furror comica- a actorului-regizor Horatiu Malaele, care a creat cateva montari de succes (Puricele, Carlo contra Carlo, Escrocii in aer liber, Palaria, Bani din cer), capata aici alta rezonanta. Evaziunea in basm, vis si joc ii subtilizeaza mijloacele artistice. Comicul irezistibil al lui Malaele are in Tara lui Abuliu poezie si gratie. Contribuie la aceasta impresie calitatile plastice remarcabile ale scenografiei Mariei Miu cu un decor stilizat si esentializat si costume excentrice ce joaca o data cu personajele, hiperbolizandu-le natura. Un element care armonizeaza si ritmeaza fericit ansamblul este muzica lui George Marcu. Seductia acestei -felii de miraculos- este implinita de actori. Sub bagheta regizorala viguroasa si riguroasa a lui Horatiu Malaele, caricaturali in portretizari, ei incanta prin dezinvoltura si verva. Admirabila si surprinzatoare este imaginea de clovn si nebun a lui Valentin Teodosiu in Slugarnicul Fenol. Temperamentul vulcanic al talentatei Dorina Chiriac cucereste in guraliva si vicleana Macsenia. Au haz si aplomb Alexandru Pop in Strontiu – curteanul care executa ordinele fara sa gandeasca si Serban Georgevici in Vay – intelectualul cu o sexualitate si un intelect incerte. Aparitia diafana a Laurei Cret in rolul Privighetoarei aduce reprezentatiei frumusete si un abur de lirism. Afirma calitati exceptionale de mim Dragos Huluba (Privighetoarea mecanica), un produs reusit al scolii lui Dan Puric. In momente de grup – unele admirabile, cum ar fi parodierea stilurilor unor regizori romani din secventa -Romeo si Julieta- – evolueaza reliefat: Mihaela Macelaru, Adina Cristescu, Loretta Enache, George Grigore, Victor Yila, Mihai Suhateanu, Angel Popescu, Silviu Mehedinteanu, Ion Gilica.
Spectacolul a fost un moment de varf la Festivalul Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara unde a fost incununat cu Marele Premiu, Premiul pentru scenografie (Maria Miu) si Premiul Special (Dorina Chiriac).
Va invitam la Tara lui Abuliu, o reprezentatie prin care comedia straluceste la Teatrul de Comedie.
