– Legea 145, a asigurarilor sociale de sanatate, necesita, in opinia autoritatilor medicale, multe modificari. Am vrea sa stim daca pledati pentru o autonomie reala a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate sau pentru transformarea institutiei intr-un apendice al Ministerului Sanatatii?
– Casa Nationala de Asigurari de Sanatate trebuie sa beneficieze de o autonomie reala dupa modelul caselor de asigurari de sanatate din tarile Uniunii Europene si din alte tari ale lumii.
Principala cauza a nefunctionalitatii sistemului de sanatate este faptul ca aceasta casa este o -struto-camila- ca si cea din Descriptio Moldavie a lui Dimitrie Cantemir si, bineinteles, aceasta conduce la imposibilitatea Casei de a raspunde nevoilor sistemului de sanatate.
In fapt, acestei case autonome i se stabileste bugetul de venituri si cheltuieli de catre Ministerul Finantelor Publice, in conditiile in care se estimeaza venituri mai mari decat cheltuielile, iar excedentul poate fi folosit doar pentru acoperirea veniturilor unor case judetene, care nu si-au strans banii de la contribuabili, fapt care practic nu exista decat foarte rar.
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate strange bani in valoare de 14% din venitul fiecarui om care lucreaza si ajunge sa aiba excedent precum la sfarsitul anului 2000 de 5.900 miliarde de lei, excedent care din pacate nu ajunge inapoi in sistemul de sanatate.
De asemenea, disponibilitatile si depozitele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate au stat in Trezoreria Nationala cu o dobanda de 10%, in timp ce dobanda medie bancara se cifreaza in jurul unui procent de 30-35%, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate fiind astfel grav prejudiciata financiar.
La noi, finantarea sistemului de sanatate se face, pe de o parte, printr-o Casa Nationala de Asigurari de Sanatate lipsita de o autonomie reala si careia, spre exemplu, in acest an i s-a permis sa aiba un venit de 35.934.247, reprezentand 3,38% din PIB, si cheltuieli in valoare de 34.856.821, iar, pe de alta parte, prin bugetul de stat care asigura 8.199 miliarde de lei, reprezentand 0,72% din PIB.
In primul rand, structurarea bugetului cu excedent de venituri la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, in conditiile in care sistemul sanitar este atat de deficitar, reprezinta din start o frustrare a contribuabililor. In mod normal, toti banii adunati de la oameni pentru sanatate si, mai mult decat atat, veniturile obtinute din acesti bani prin dobanzi corespunzatoare si nu precum cele in valoare medie de 10%, acordate de Trezoreria Statului, trebuie sa se intoarca la cei care au dat acesti bani din venitul propriu pentru sanatatea lor si deci nu poate fi admisa din start existenta unui excedent care nu trebuie cheltuit pentru sistemul de sanatate, cu atat mai mult cu cat acest sistem este in suferinta. In aceste conditii, se impune sa se treaca la o autonomie reala a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, care sa fie pusa sub control parlamentar, privind in exclusivitate gestiunea eficienta a banilor, care sa fie folositi in totalitate pentru nevoile de sanatate si nu pentru alte cerinte ale bugetului de stat.
– Legea spitalelor, desi exista, este inaplicabila. Cum vedeti posibilitatea aplicarii ei in vedera normalizarii intregului circuit spitalicesc?
– Legea Spitalelor va trebui revazuta si Comisia pentru sanatate si familie are in vedere acest lucru.
Daca ar fi sa spun doar faptul ca se impune o evaluare corecta a spitalelor dupa nivelurile de specializare a actului medical ce se executa in aceste unitati, ca se impune sa regandim sistemul de remunerare in spitale al medicilor si asistentilor dupa nivelurile de competenta si dificultate ale actului medical ce il executa pentru a fi o reala competitivitate, ca se impune introducerea normelor de practica medicala de calitate (GMP), ce fiinteaza in intreaga lume, realizati ca aceasta lege este esentiala pentru buna functionare a sistemului de sanatate. Sunt multe de spus, asa ca o discutie in exclusivitate pe aceasta tema poate fi utila.
V-as mai completa cu faptul ca actualmente nu exista un stimulent real pentru clinicile universitare, care trebuie sa aiba un statut corespunzator, intrucat sunt locurile unde se exercita practica medicala de varf, multe dintre ele deservind intreaga tara sau cel putin regiuni intinse din ea.
– Care sunt prioritatile comisiei pe care o conduceti?
– Prioritatile comisiei pe care o conduc le-ati sesizat foarte bine prin intrebarile dumneavoastra anterioare. Astfel, revederea Legii 145 privind sistemul de asigurari de sanatate si acordarea autonomiei reale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, care este bine sa fie sub control parlamentar si al Curtii de Conturi corolar, reprezinta o prioritate absoluta.
Incontestabil ca aceasta autonomie inseamna ca sistemul sa aiba o legislatie care sa permita o gestionare absolut eficienta a banilor si sa fie eliminate orice fel de abuzuri privind acordarea preferentiala a acestor bani unor furnizori de servicii sau folosirea banilor pentru o infrastructura greoaie si parazitara, sau existenta altor asemenea fenomene negative care pana in prezent s-au manifestat pe alocuri destul de accentuat, tulburand si mai mult sistemul de sanatate. De asemenea, prioritare sunt reglementarile privind functionalitatea spitalelor, salarizarea pe principiul competentei si competitivitatii a medicilor din spitale, imbunatatirea Contractului-cadru care, de asemenea, prezinta multe disfunctionalitati, asigurarea unui cadru legal si a unui statut coresunzator medicului de familie, realizarea unei legislatii care sa puna accentul pe profilaxie. Incontestabil, acestea sunt prioritatile imediate, iar spatiul nu ne permite sa va dam intregul program pentru cei patru ani care urmeaza.
– In calitate de decan al unei facultati de medicina, care credeti ca sunt modalitatile de evitare a somajului in randul medicilor?
– In calitate de decan al unei facultati de medicina care are in prezent aproximativ 2.000 de studenti romani, peste 400 de studenti straini si peste 400 de cadre didactice, consider ca problema somajului in randul medicilor nu este o problema acuta. Daca privim spre tarile europene, trebuie sa constatam ca suntem penultima tara ca numar de medici la numar de locuitori, acesta fiind principalul meu argument pentru afirmatia facuta.
Bineinteles ca trebuie sa avem in vedere problema somajului in randul medicilor si cred ca intr-o perspectiva va trebui sa gandim asupra unui numerus clausus stabilit echitabil intre scolile de invatamant superior medical. Se discuta mult, in acest context al somajului medicilor in Romania, plecarea unor tineri valorosi spre alte tari. Cred ca nu este cel mai rau lucru, ci dimpotriva, acesti tineri devin ambasadori ai invatamantului medical romanesc, de certa valoare internationala recunoscuta, iar multi dintre ei, dupa un timp, se reintorc in tara cu o experienta foarte benefica pentru Romania.
