Aula Magna a Facultatii de Drept a gazduit, vineri, Conferinta Nationala a Uniunii Scriitorilor din Romania. Punctul central de interes il constituia, evident, alegerea noului presedinte al breslei. Pentru oricine era interesat cat de cat de viata acestei asociatii de creatie era clar ca -lupta- urma sa se dea intre trei nume sonore ale domeniului: criticul si omul politic Nicolae Manolescu, prozatorul Nicolae Breban si scriitorul Eugen Uricaru, vicepresedinte al Uniunii, care a asigurat si interimatul la conducerea acestei institutii dupa disparitia atat de brusca a regretatului Laurentiu Ulici. Spre deosebire de celelalte alegeri de dupa 1990, cea din saptamana trecuta incepea intr-o atmosfera electorala relativ tensionata, ale carei caracteristici trimiteau cu gandul mai curand la instrumentele confruntarii politice decat la acelea ale creatiei estetice.
In pofida vehementei discutiilor privind raportul de activitate din perioada 1997- 2000, vehementa marturisind de multe ori in primul rand efervescenta temperamentului artistic si nu rigoarea rationamentului, prezentarea programelor celor trei candidati principali a fost ascultata cu atentie si rasplatita cu aplauze a caror intensitate te ajuta sa presupui si numarul sustinatorilor din sala.
In sfarsit, catre ora 4.00 dupa-amiaza, a inceput impartirea buletinelor de vot. Holul aulei a fost invadat de cei 608 mandatati ai scriitorilor, animati de un zel electoral superior celui de la alegerile parlamentare. Surpriza acestui elan avea sa fie umbrita insa de reactiile provocate, cu aproximativ trei ore mai tarziu, de rezultatele anuntate de Comisia de numarare a voturilor: 608 participanti, 574 de voturi valabil exprimate, dintre care 256 pentru Eugen Uricaru, 251 pentru Nicolae Manolescu, 38 pentru Nicolae Breban, restul – impartite nesemnificativ intre ceilalti candidati. Tocmai in momentul in care cineva remarca similitudinea dintre alegerile scriitoricesti din Romania si cele prezidentiale din SUA, atmosfera a devenit incendiara in stil specific dambovitean. Rezultatul era contestat din motive procedurale. Fiind vorba despre presedinti ( nu conteaza ai cui!), castigatorul trebuia sa aiba jumatate plus unu din voturile valabil exprimate. Imediat, cei multumiti cu decizia electorala au intrebat: -Ce spune statutul Uniunii?-. Raspunsul a fost prompt: -Nu prevede nimic de genul acesta-. Marul discordiei, intruchipat de data aceasta nu de frumusetea zeitelor, ci de sintagma -majoritate simpla-, a determinat un flux de urcari si coborari de la tribuna. Vorbitorii, cu argumente vag juridice sau accentuat pasionale (-Daca nu vreti un nou tur de scrutin, ramaneti voi cu Uniunea si noi cu Societatea Scriitorilor- – noul nume propus de Nicolae Manolescu pentru Asociatia Scriitorilor din Romania), cereau fie organizarea unui nou tur de scrutin, eventual in aceeasi seara, fie acceptarea rezultatelor conform cutumei altor ani. In nerabdarea generala a presei, care vedea cum pierde toate editiile posibile din acea zi, confruntarea devenea din ce in ce mai penibila atat pentru vorbitori, cat si pentru cei doi -impricinati-. Ba chiar pentru unii participanti. In spatele nostru, de exemplu, se afla un cunoscut scriitor, care, dupa fiecare interventie de la tribuna, indiferent de coloratura ei, exclama: -Are dreptate-. Mai aproape de viata curenta, un altul marturisea: -Imi aminteste de sedintele CPUN!-. Situatia a parut, intr-un tarziu, sa se rezolve prin urcarea la tribuna a lui Nicolae Manolescu. Iritat, acuzand breasla de inconsecventa si necunoastere a propriilor interese, acesta a declarat: -Nu doresc sa fiu presedintele unei asemenea Uniuni a Scriitorilor-, anuntandu-si, in acelasi timp, demisia din Consiliul Uniunii abia validat de Conferinta Nationala. De-o parte aplauze, de cealalta, stupoare si, de inteles, iritare. Conferinta s-a incheiat cu o alocutiune a lui Eugen Uricaru. Marturisind ca doreste sa fie un presedinte al tuturor scriitorilor din Romania, si-a exprimat, in acelasi timp, regretul pentru hotararea lui Nicolae Manolescu de a demisiona din Consiliul Uniunii, cel care, de fapt, ia hotararile cele mai importante in viata acestui organism, spre deosebire de presedinte, ale carui puteri sunt destul de limitate. Cu anuntarea unei sedinte a Consiliului pentru a doua zi, sedinta in care urmau sa fie numiti vicepresedintele, secretarii si Comitetul Director al Uniunii si cu invitatia, primita chiar in sala de noul presedinte ales, de a accepta o aparitie la emisiunea -Chestiunea zilei- de la PRO TV din acea seara, Conferinta Nationala a Scriitorilor din Romania s-a terminat. Cateva posturi de televiziune au anuntat vineri seara rezultatul alegerilor. Altele urmau sa prezinte sambata incendiara primire a rezultatelor.
Dar… sedinta Consiliului din dimineata zilei de sambata avea sa inceapa cu prezenta proaspatului demisionar si cu reluarea, in cadru restrans de data aceasta, a dilemei -majoritate simpla- – -majoritate relativa-. Concluzia ei, un comunicat pentru presa, pe care il redam in continuare:
-Intrunit in ziua de 21 aprilie 2001, Consiliul Uniunii Scriitorilor din Romania a hotarat:
1. Organizarea turului II de scrutin pentru alegerea presedintelui Uniunii Scriitorilor in Conferinta Nationala a Uniunii Scriitorilor pana cel mai tarziu la jumatatea lunii iunie 2001.
2. Pana la alegerea noului presedinte, conducerea executiva actuala a Uniunii Scriitorilor asigura interimatul-.
Apar cateva intrebari. Cine va participa la cel de-al doilea tur de scrutin, din moment ce unul dintre cei doi candidati a anuntat, in plina Conferinta Nationala, ca renunta la functia de presedinte? Ce a determinat Consiliul Uniunii, proaspat validat de Conferinta, sa renunte la un amendament adoptat in acelasi for? Conform acestui amendament, presedintele Uniunii nu mai era ales de Consiliu, cum prevedea statutul, ci in Conferinta Nationala. La sfarsitul zilei de vineri, in Conferinta Nationala, s-a hotarat renuntarea la cel de-al doilea tur de scrutin. De ce s-a revenit in sedinta de Consiliu? Misterele deciziilor scriitoricesti par sa-si revendice apartenenta la lumea fictiunii creatoare a autorilor lor.
