Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) îşi exprimă deosebita îngrijorare faţă de modul în care Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (MENCS) înţelege să distorsioneze percepţia publicului larg şi a părinţilor cu privire la problematica copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES)/dizabilităţi.
În seara zilei de 26 aprilie 2016, MENCS publică pe website-ul oficial al instituţiei Proiectul de H.G. privind repartizarea pe județe a sumelor aprobate prin lege pentru finanțarea drepturilor copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă, precum și metodologia de alocare a acestor sume unităților de învățământ de masă, pentru anul 2016[1].
Nota de fundamentare care însoţeşte Proiectul de HG ne informează faptul că:
„Prin politicile sale educaţionale promovate şi prin alocarea resurselor financiare necesare, Guvernul României şi-a propus să asigure, în mod eficient, accesul egal la educaţie al tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de apartenenţa etnică, de gen, confesiune, zonă de rezidenţă sau de situaţia socio-economică. Totodată, având în vedere și principiul incluziunii sociale, statul susţine antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii cu probleme şi nevoi sociale, precum şi pe aceia cu cerinţe educaţionale speciale”.
Deşi MENCS anunţă faptul că acest Proiect de HG reprezintă o măsură de incluziune pentru copiii cu CES)/dizabilităţi, în fapt nu face decât să recunoască şi să aloce sumele de bani aferente alocaţiei de hrană în şcoală a copiilor cu CES, instituite şi reglementate încă din anul 2011 prin OMECS 5574 şi 5036, dar care nu au fost asigurate niciodată copiilor.
Mai mult decât atât, Proiectul de HG nu oferă nicio soluţie pentru cei 5 ani în care copiii cu CES nu au fost prejudiciaţi de aceast drept, ci instituie obligaţia asupra părinţilor ca în „în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, să solicite, pe bază de cerere scrisă, acordarea acestor drepturi”.
Precizăm faptul că această alocaţie zilnică instituită prin OMECS 5574/2011 pentru copiii cu CES înscrişi în învăţământ trebuia să fie alocată din bugetele Consiliilor Judeţene, prin intermediul şcolilor şi este în cuantum de aproximativ 13 – 15 lei pe zi.
Sublimiem faptul că această sumă modică alocată copiilor cu dizabilităţi şcolarizaţi NU repreznită o măsură de INCLUZIUNE, aşa cum justifică în mod tendenţios MENCS, ci o formă discutabilă de asistenţă socială.
Pe cale de consecinţă, în contextul în care aproximativ 20.000 de copii cu dizabilităţi NU sunt şcolarizaţi, iar cei care sunt înscrişi într-o formă de învăţământ nu beneficiază de cele mai elementare măsuri de suport (curriculum adaptat, profesor de sprijin, tehnologii asistive) şi accesibilizare (a se vedea cazul Ştefan[2]), MENCS propune ca măsură de incluziune plata unei modice alocaţii de hrană, care este un drept dobândit şi neonorat încă din anul 2011.
Deşi CEDCD a demarat procedura administrativă de revendicare a acestui drept la alocaţia de hrană în peste 260 de cazuri în ultimul an, nu considerăm că acesta reprezintă o măsură de incluziune educaţională, ci o formă de asistenţă pentru aceşti copii.
„Consider că, în contextul crizei copiilor cu dizabilităţi segregaţi, discriminaţi şi excluşi din educaţie, deformarea adevărului de către MENCS şi prezentarea acestei alocaţii derizorii, care este un drept deja dobândit, ca o măsură de incluziune în educaţie reprezintă fără doar şi poate o sfidare la adresa celor peste 70.000 de copii cu dizabilităţi şi a părinţilor lor. Copiii cu dizabilităţi au nevoie de profesori pregătiţi, de reducerea numărului de elevi la clasă, de adaptare curriculară efectivă, de accesibilizare şi profesori de sprijin”, declară Mădălina TURZA, preşedinte CEDCD.
