În zilele următoare, rotunjindu-se un număr festiv de ani, se anunță la Iași o horă a unirii foarte bengoasă, pentru care se vor arunca în joc sume bugetare colosale. Dar, cu toate aceste eforturi, e greu de crezut că va fi egalată hora jucată anul trecut de crema buruienișului politic românesc, care a ilustrat perfect nu doar mojicia conducătorilor de azi ai țării, ci și faptul că patriotismul nu mai prețuiește nici cât o ceapă degerată. Să fim serioși: în ziua de azi, cetățenii patriei noastre nu doar că nu mai au vreun motiv întemeiat să dea "mână cu mână" (afară de cazul când pun la cale vreo devalizare de bancă, vreo licitație măsluită sau altă potlogărie asemănătoare), dar nici nu mai poartă în piept acea mult cântată "inimă română", semnalată de poetul Alecsandri, strămoșul masonilor de astăzi.
Mai mult, într-o cvasiunanimitate demnă de o cauză mai bună, cei mai mulți locuitori ai acestei țări regretă amarnic că sorții au decis să vină pe lume într-un asemenea perimetru neinspirat, fiind siliți ori să își ia câmpii, ori să se resemneze și, vorba colonelului Buendia din romanul "Un veac de singurătate" al lui nea Gabi Marquez, să își petreacă timpul așteptând "să treacă și înmormântarea lor".
Anul trecut în ianuarie, s-a mai întâmplat un lucru nemaipomenit chiar și pentru această țară, unde nimic nu-i totuși de mirare: întrucât președintele și premierul au considerat că o singură horă a unirii a rămas prea strâmtă și nu le poate încăpea aspirațiile dansant-patriotice, s-au scindat, iscând fiecare câte o horă separată. Așa, fiecare cu hora lui, ca să nu iasă discuții. Mergând pe firul deducției, fiindcă un singur rând de strofe și-o singură muzică nu mai sunt suficiente, ar trebui compuse și niște versuri paralele pentru hora numărul doi, precum și o muzică distinctă.
Nu-i mai democratic așa? Președintele și premierul să aibă fiecare hora lui, personalizată. Mai mult, fiecare partid să aibă hora lui, personalizată. De-abia aștept s-o ascult pe cea de la UDMR, că tot aduce nea Marko puțin cu veselul Alecsandri.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane