Carte de vizita:
Nascut la 24 aprilie 1957, in Bucuresti
Profesia: Economist
Studii: – Academia de Studii Economice – Facultatea de Comert, promotia 1981
– Liceul -Ion Luca Caragiale- (1976)
Divortat, doi copii
Vicepresedinte al Uniunii Fortelor de Dreapta (1997-2000)
Din aprilie 2001 – Membru al PDSR
Business cart:
Din 7 mai 2001 – Secretar de stat la Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Departamentul Industrie Alimentara si Alimentatie
1992 – 2001 – Director general al societatii -Gourmet- Bucuresti
1982 – 1990 – Economist in cadrul societatii -Prodexport-
Presedintele Asociatiei Romane a Carnii
Vicepresedinte al asociatiei patronale UGIR 1903
Voluntar UNICEF
Cel mai proaspat secretar de stat de la Ministerul Agriculturii si-a preluat mandatul cu scopul ambitios de a implementa in Romania politicile agricole europene. El vrea sa contribuie la adoptarea unui program care sa aduca producatorilor romani toate avantajele de care nu au beneficiat in ultimii ani. Mihai Lungu promite ca va pastra aceeasi atitudine deschisa fata de presa si ca va incerca sa imprime departamentului pe care il conduce un alt stil de munca si o noua viziune. Despre inscrierea sa in PDSR spune ca a fost o decizie grea, pe care a luat-o numai in dorinta de determina anumite decizii politice, care sa rezolve multe dintre problemele sociale.
Mihai Lungu este si unul dintre cei mai cunoscuti industriasi din Romania. De aproape noua ani este coactionar la Gourmet, una dintre cele mai cunoscute intreprinderi private din industria alimentara autohtona. Anul trecut, cifra de afaceri a societatii a fost de circa 85 miliarde de lei.
– Cand v-ati decis sa incepeti o afacere pe cont propriu?
– Gourmet a aparut in 1993, ca societate mixta romano-austriaca. Partenerul meu austriac detine 78% din actiuni, iar eu – 22%. Investitia materializata atunci intr-o sectie de preparate de carne, aflata intr-un spatiu inchiriat la Antefrig Bucuresti, s-a ridicat la circa 600.000 de dolari, cea mai mare parte din suma fiind avansata de partenerul meu. Acesta, fiind un important producator de mezeluri in Austria, a pus la dispozitie si know-how-ul (retete, tehnologii s. a.).
La data aparitiei Gourmet, aveam o experienta de doi ani in comertul cu amanuntul in Romania si de alti noua ani ca lucrator de comert exterior, in cadrul intreprinderii Prodexport.
In anii *90-*92, m-am ocupat cu comertul. Infiintasem o miniretea moderna de opt magazine alimentare care se numea -Plus-, iar vanzarile mergeau foarte bine. Aveam insa probleme la aprovizionarea cu produse de calitate. Atunci am inceput sa cochetez cu productia. Practic, facand comert, l-am cunoscut pe partenerul meu austriac, de la care am importat cateva luni preparate din carne pe care le vindeam aici. Am convenit impreuna sa investim in Romania. Asa s-a nascut -Gourmet-.
– Ati abandonat complet activitatile de comert?
– In acei doi ani de inceput, am simtit in permanenta ca activitatea de comert este una pe care azi o faci si maine n-o mai faci. Pe vremea aceea, visam tot timpul sa devin industrias. Magazinele le-am inchis pentru ca vanzarile scazusera destul de mult, iar spatiile de 60-70 mp erau prea mici pentru ceea ce doream eu sa vand. In plus, ca sa rezist pe piata, ar fi trebuit sa lucrez cu o mare parte din marfa nefacturata. A fi proprietar de retea insemna sa te dai pe mana unor gestionari si a unor vanzatori si n-am vrut sa fac asta, am preferat sa lichidez afacerea. Un argument in plus in favoarea deciziei mele a fost si acela ca marile retele de magazine straine incepusera sa vina in Romania si sa preia o cota mare de piata, fapt care continua si astazi.
– A fost usor sa infiintati o fabrica de mezeluri la standard occidental?
– Investitia in productie a dat rezultate. La sfarsitul anului 1996, vindeam circa 12 tone de mezeluri pe zi, respectiv 300 de tone pe luna. Se lucra sapte zile din sapte, in doua-trei schimburi. Nu putem neglija faptul ca in acea perioada nu exista concurenta acerba de astazi, importurile erau mai scumpe, iar noi produceam mezeluri romanesti de calitate foarte buna, foarte apropiate ca aspect si gust de ceea ce se gasea in Occident. Piata era avida, puterea de cumparare era mai mare ca astazi. Din acest motiv, am decis sa ne extindem activitatea. Gourmet este acum o fabrica mare, construita in 1997, pe soseaua de centura a Capitalei, in apropierea comunei Tunari. Are o capacitate de circa 500 de tone/luna. Astazi, lucram la circa 60% din capacitatea de productie. Datorita scaderii puterii de cumparare, suntem la acelasi nivel de vanzare din 1996, respectiv 250 de tone.
Investitiile in noua fabrica s-au ridicat la doua milioane de dolari, din care circa 1,5 milioane – efortul propriu al actionarilor (profitul reinvestit) si circa 500.000 de dolari – un credit bancar. Am avut ghinionul ca acea perioada nefasta de devalorizare a leului (decembrie 1996 – februarie 1997) sa ne prinda cu investitia la jumatate. Atunci, am pierdut circa 500.000-600.000 de dolari. Din acest motiv, capitalul de lucru s-a diminuat, fapt ce s-a resimtit in activitatea fabricii timp de doi-trei ani. In ultimii ani, nu am reusit sa amortizam decat 100.000 de dolari din cei 500.000 imprumutati, dar am platit toate dobanzile la zi, am facut reesalonari si acum suntem in termenele stabilite.
– Veti face si alte investitii, poate in alte domenii?
– Anul acesta – nu, si asta din motiv ca in ultimii doi ani am inregistrat pierderi. Pentru ca in primul trimestru situatia fabricii s-a remediat – iar pana la sfarsitul anului se va reechilibra -, in 2002 ne vom regandi politica de investitii. Speram ca la sfarsitul anului viitor vom fi proprietarii unui abator utilat conform cerintelor UE. Totodata, avem in vedere o colaborare cu 20-30 de fermieri care detin crescatorii de porci, carora le vom pune la dispozitie animale si hrana adecvata, cu garantia ca le vom prelua ulterior. Actualmente, o mare parte din materia noastra prima provine din import. Porcii din Ungaria reprezinta circa 70% din materia noastra prima, 30% fiind porci din fermele romanesti. Carnea de vita o achizitionam exclusiv din tara.
– Credeti ca e obligatoriu sau necesar ca un om de afaceri sa se implice in politica?
– In Romania, este foarte important ca un om de afaceri sa fie implicat in politica, cu atat mai mult cu cat sistemul de lobby inca nu este pus la punct. Daca vrei sa schimbi ceva, trebuie sa fii aproape de structurile de decizie. Cred ca acesta este unul dintre principalele motive pentru care oamenii de afaceri cocheteaza cu politica. Am intrat in politica in 1997, cand s-au luat mai multe decizii de liberalizare foarte brusca a comertului cu produse alimentare, pe fondul unei industrii de stat depasite si a unei industrii private foarte tinere. Dezechilibrele grave create de aceste masuri nu au fost urmate de politici agricole similare cu cele ale UE – din lipsa de fonduri -, iar banii acordati de BM s-au dus nimeni nu stie unde, pentru ca nu s-a facut nici o restructurare. Pe acest fond, mi-am simtit afacerile amenintate si am intrat in politica, pentru a explica ce se intampla.
Am parasit UFD in septembrie 2000, renuntand la ambele calitati: cea de membru de partid si cea de vicepresedinte, datorita optiunii partidului de a merge in alegeri alaturi de PNTCD. Sunt membru al PDSR de trei-patru saptamani, dar nu am negociat nici o functie de conducere in cadrul acestuia. Nu am fost atras de o potentiala functie, ci de faptul ca cineva s-a interesat de programul de dezvoltare a industriei alimentare romanesti. De fapt, multe dintre punctele acestui program (intocmit de patronatele din domeniu) se regasesc si in programul de guvernare al PDSR.
