Pe zi ce trece, importul celor 300.000 de tone de grau din SUA, in cadrul Programului GSM-103, devine tot mai inutil. Creditul comercial de 100 milioane de dolari acordat Romaniei de SUA pentru importul de grau, in cadrul Programului GSM-103, a fost contractat intr-o perioada critica din punct de vedere al asigurarii necesarului de grau de panificatie, la concurenta cu programe superioare din punct de vedere al ofertei, sustin surse din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (MAAP). Un studiu realizat de specialisti MAAP si depus la cabinetul ministrului Ilie Sarbu inca de la data de 12 februarie 2001 (nr. 017) a relevat ca graul care urmeaza a fi importat din Statele Unite este mai slab calitativ decat cel din Uniunea Europeana. Ca atare, sustin aceleasi surse, importul de grau din Statele Unite ale Americii in cadrul Programului GSM este pagubitor si inutil din doua motive. Pe de o parte, pentru ca MAAP avea la indemana variante mai avantajoase, din Franta sau Germania, asa dupa cum se arata si in nota remisa de MAE catre MAAP, redata in ziarul de ieri. Pe de alta parte, pentru ca graul din SUA va ajunge in Romania dupa incheierea recoltarii, recolta acestui an, mai mare decat necesarul de consum, permitand Romaniei efectuarea de exporturi.
Dezavantajele Programului GSM
Urmare a conditiilor climatice nefavorabile din anul 2000, productia de grau a fost de numai 4,4 milioane de tone, cu mult mai mica fata de necesarul de consum al tarii. Aceasta situatie a creat o presiune asupra pietei graului, fapt care a determinat cresterea rapida si necontrolata a pretului. La solicitarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Guvernul Romaniei a aprobat scoaterea definitiva de la Rezerva de Stat a 138.000 de tone grau de panificatie, cantitate care sa conduca la aplatizarea pietei graului si la relaxarea pretului pe piata interna.
In paralel, s-a pus problema asigurarii consumului de grau pentru paine pana la noua recolta, 31 iulie 2000, si a stocului de legatura prin efectuarea de importuri. Specialistii MAAP au inaintat ministrului, in nota 017/12.02. 2001, o analiza a variantelor de import disponibile, din care reiese ca importul de grau in conditia apelarii la un credit acordat de tari membre UE, tip COFFACE – Franta sau Hermes – Germania, prezenta o serie de avantaje net superioare ofertei americane: pret de import acceptabil, calitate corespunzatoare garantata, asemanatoare ca indici calitativi cu STAS romanesc, timp de operare mai rapid, costuri de transport mai reduse.
Singurul dezavantaj prezentat in nota intocmita de specialistii MAAP era implicarea financiara a Guvernului Romaniei, la fel ca in cazul importului GSM. Comparativ, in cazul importului din Statele Unite, analiza remisa ministrului a reliefat o intreaga gama de dezavantaje: -Timp de transport si operare mai lung; calitatea graului, la preturi comparabile cu cele europene, nu e garantata la proteina, gluten umed si indice de cadere; implicarea financiara a Guvernului Romaniei; solicita un avans de 2% din valoarea FOB a marfii si suportarea costului navlului si a asigurarii de catre importator. Acest credit merita a fi avut in vedere dupa recoltarea cerealelor in Romania si, in functie de balanta graului, sa se foloseasca la completarea unui eventual deficit pana la recolta din anul 2002-. Ceea ce nu mai este de actualitate, recent Ilie Sarbu anuntand ca productia de grau estimata pentru acest an este de sapte milioane de tone, ramanand un disponibil la export de doua milioane tone de grau.
MAAP acuza MAE de dezinformare
Oficialii Ministerului Agriculturii au acuzat ieri Ministerul Afacerilor Externe ca dezinformeaza opinia publica in legatura cu importurile de grau din Statele Unite in baza Programului GSM-103. -Este o eroare in materialul prezentat de Departamentul de comert exterior al MAE-, a spus directorul Directiei de promovare a investitiilor straine, exporturi si acorduri internationale din Ministerul Agriculturii, Constantin Popescu. El considera ca MAE a facut o eroare de calcul si ca -in nici un caz, chiar cu costurile de transport, navlu, asigurare si alte cheltuieli pretul pe tona nu poate ajunge la asemenea valori astronomice- (200 de dolari/tona – n. red.). Totodata, dl Popescu a sustinut ferm ca importul din SUA este cu mult mai avantajos decat cel din Franta, atat din punctul de vedere al dobanzii, cat si in ceea ce priveste perioada de creditare si termenul de gratie. -Oricum, pretul de contractare se negociaza si asteptam ofertele de la firmele americane-, a concluzionat dl director.
