În ochi li se vede seninătatea, deși se sting ca o lumânare. Sunt copiii de pe patul de spital, la căpătâiul cărora stau părinții și preotul. În timp ce micuții "pășesc pe celălalt tărâm", mămicile și tăticii se întreabă: "De ce, Doamne, tocmai noi?". Și tot părinții sunt cei care găsesc răspunsul: "Am păcătuit. Am preacurvit. Am înșelat". După moartea copiilor, oamenii fie își pierd definitiv credința, declarând război lui Dumnezeu, fie își întăresc credința, rugându-se pentru iertarea păcatelor. "Dar un lucru trebuie știut: Dumnezeu nu este răzbunător, ci jertfelnic", după cum spune părintele Tudor Peiu de la Biserica "Sfânta Treime și Sfinții Martiri Brâncoveni", din incinta Spitalului Clinic de Urgență "Grigore Alexandrescu".
Lăcaș de suferință și de speranță. Zeci de părinți disperați pășesc, zilnic, în Biserica "Sfânta Treime și Sfinții Martiri Brâncoveni" din incinta Spitalului Clinic de Urgență "Grigore Alexandrescu", pentru a se ruga de sănătatea copiilor internați. Aceia care nu au carte îl roagă pe preotul de aici, Tudor Peiu "să le scrie un acatist pentru însănătoșirea copilului bolnav". Mămicile care vin aici se întreabă: "De ce, Doamne, tocmai copilul meu?". Majoritatea găsesc, însă, singure, răspunsul: "Am păcătuit. Trăiesc în preacurvie. Am înșelat. Am făcut avorturi. Dumnezeu vrea să mă îndrepte prin încercarea pe care mi-a trimis-o acum". Chiar și părinții "cu mai puțină credință în Dumnezeu", când au copilul internat în spital, intră în acest lăcaș pentru a se ruga și a aprinde o lumânare. Din păcate, printre credincioșii care vin aici se strecoară, uneori, și mame care profită de "împrejurări" și cerșesc… bani pentru pamperși. Apoi, sunt văzute fumând. Credincioșii, însă, nu comentează comportamentul unor asemenea oameni. Ei, în timp ce micuții se află pe masa de operație sau în saloane, conectați la aparatele care îi țin în viață, își destăinuie păsurile și păcatele părintelui Peiu. "Întotdeauna îi sfătuiesc să creadă în minunile lui Dumnezeu. Și asemenea minuni s-au petrecut și în acest spital", spune părintele Peiu. Mame cu lacrimi în ochi îl întreabă când le poate boteza copilul. O femeie, sărăcăcios îmbrăcată, intră cu sufletul la gură în biserică. "Sărutmâna, părinte. Am și eu o problemă. Copilașul meu, de trei luni și jumătate, se îmbolnăvește des. Stau cu el o săptămână acasă și o lună în spital. Niște babe m-au sfătuit să-l botez și am auzit că dumneavoastră faceți și botezuri de urgență". Părintele Peiu îi spune că peste două ore totul se rezolvă: "Dacă aveți naș, să vină cu puțin ulei, căci lumânare pentru botez luăm de la biserică. Dacă nu puteți veni cu bebelușul aici, vin eu în salon peste două ore". Acestea sunt așa numitele botezuri de urgență. Din 1998 și până acum, părintele Peiu a botezat, astfel, aproximativ 1.000 de copii internați la Spitalul Clinic de Urgență "Grigore Alexandrescu". Pentru sănătatea pruncului nebotezat nu se pot ruga decât părinții: "Pentru bebelușul botezat se poate ruga întreaga biserică". Cât despre moarte, preotul Tudor Peiu spune că "înainte de a se stinge, în ochii copiilor văd seninătate, chiar dacă există durere. Pe ei nu-i sperie sfârșitul. Se sting ca o lumânare". Pe de altă parte, niciodată preotul nu a ezitat să vorbească cu un copil bolnav, când a fost chemat într-un salon: "Între noi imediat se înfiripă dialogul. Îl întreb cum îl cheamă, dacă are credință în Dumnezeu…".
Suferința prin copil
Prin suferința prin copil, omul, de cele mai multe ori se apropie de Dumnezeu. "Aceia care trec printr-o astfel de suferință și au o credință mică spun ÇIartă-mă, Doamne!È, fac pocăință și își văd păcatele. Sunt, însă, și părinți, care intră într-un ÇrăzboiÈ cu Dumnezeu și manifestă în continuare aceeași credință mică. Părinții credincioși, după faza de șoc, își dau seama că păcatele lor, văzute de Dumnezeu primesc un răspuns. Acești oameni își cer iertare. Un lucru, însă, trebuie știut: Dumnezeu nu este răzbunător, ci jertfelnic", precizează părintele Peiu. Într-adevăr, a existat un caz, ca multe altele, când părinții unui copil, mai puțini credincioși, au venit la părintele Peiu și i-au spus că micuțului i se apropie sfârșitul. Preotul a stat de vorbă cu ei și a încercat să-i convingă de existența lui Dumnezeu. După ce micuțul s-a stins, părinții lui au continuat să vină la biserică. Dar, nu întotdeauna se întâmplă așa….
