Suntem foarte aproape de a afla raspunsul la intrebarea intrebarilor: de ce exista universul si de ce existam noi, ca materie. Raspunsul este unul dintre cele mai bine pastrate taine pe care natura a tinut-o ascunsa in fata cunoasterii umane, avansata si totusi atat de limitata, inca. Plecand de la supozitia ca aparitia Universului a fost insotita de aparitia unor cantitati egale de materie si de antimaterie, stiinta a fost intrigata de ce coliziunea dintre cele doua entitati absolut opuse nu a dus la distrugerea lor reciproca si totala. La scurt timp dupa Big Bang, asa ar fi trebuit sa se desfasoare lucrurile. Si, totusi, nu acesta a fost finalul. A existat un ceva care a determinat ca in urma coliziunii sa ramana galaxii, stele, planete… Rodul acelui ceva suntem si noi, oamenii, cu tot ce ne inconjoara. Explicatia fenomenului care a dus la victoria materiei asupra antimateriei pare sa fi fi fost gasita de expertii in fizica atomica de la acceleratorul de particule Cern din Elvetia si de la Fermi National Accelerator Laboratory (Fermilab) din SUA. Acestia l-au botezat drept violare a -incarcarii de paritate- (CP). Pentru a gasi acest efect, a carui existenta a fost semnalata teoretic, oamenii de stiinta au urmarit comportarea particulelor subatomice si, in special, a mezonilor neutri K, generati pentru extrem de scurt timp in acceleratoare de particule de dimensiuni uriase. Dupa ani de experimentari si analize in care au fost examinate peste 20 milioane de violari de incarcari de paritate a mezonilor K, diferenta minima dintre mezonul neutru K si antiparticula sa a fost determinata cu precizie si ea nu este decat o parte a unei milionimi. Rezultatele initiale publicate in 1993 nu au fost suficient de exacte pentru a putea confirma ca violarea CP era intr-adevar efectul real. Acum insa, dupa ani de noi cercetari, cele doua laboratoare au prezentat dovezi ca violarea CP exista indubitabil. Esenta incarcarii de paritate este conceptul de simetrie. Atat incarcarea (C), cat si paritatea (P) sunt simetrice si sunt conservate in majoritatea interactiunilor dintre particule. C reprezinta schimbul de sarcini electrice in cadrul interactiunii dintre particulele subatomice, respectiv dintre particule si antiparticule. P corespunde unei vederi in oglinda, care ar reflecta cele trei coordonate spatiale. Adolescenta fizicii atomice considera ca C si P se conserva in interactiunea dintre particule, dar, in 1956, fizicienii T. Lee si C. Yang au demonstrat, teoretic, ca P poate fi violat in anumite conditii. Prima violare CP a fost remarcata accidental la laboratorul US Brokhaven din SUA. Cercetarile ulterioare s-au finalizat la cele doua laboratore mentionate anterior, cu evidentierea categorica a existentei violarii CP, ceea ce reprezinta un pas important in explicarea evenimentelor care au succedat Big Bang-ului si au dus la mentinerea existentei materiei in detrimentul antimateriei.
