Italienii sunt națiunea cea mai zgârcită când este vorba de bacșiș. În orice caz, așa scrie publicația "Panorama". De ce? Pentru simplul motiv că nu sunt darnici. Este rezultatul unui sondaj care arată că un astfel de gest este răspândit mai mult în centrul și sudul țării, dar nu și în nord. Pe de altă parte, a da bacșiș constituie, în prezent, obiceiul cel mai puțin globalizat, având în vedere că în unele țări se merge pe autoservire, în timp ce în altele, a lăsa bani este echivalentul unui act de corupție. Nu, italienii nu dau. Și ce dacă e neplăcut, și ce dacă e penibil să nu pui nimic în micuța tăviță argintată, specială pentru bacșiș. Unii nu o fac din spirit de economie, alții pentru că sunt zgârciți. Sunt și unii care se zgârmă prin buzunare și poșete în căutare de mărunțiș. De bancnote nu se ating însă. Motivul? Nemulțumire socială, știința de a trăi sau o capcană? De fapt, se întreba publicația citată, ce înseamnă bacșiș și cum trebuie să fie el? Potrivit sondajului, a oferi bacșiș constituie un gest obișnuit doar pentru unul din trei italieni. În SUA și Canada, unde prestația personalului nu este inclusă în preț, chelnerul te va fugări pe stradă dacă îl ignori, refuzând să pui pe masă o sumă egală cu 15-20% din totalul notei de plată. În China, unde până nu demult bacșișul era considerat o manieră capitalistă de viață, lucrurile s-au schimbat, astfel că gestul a devenit un simbol al modernizării. În Japonia, dimpotrivă, este considerat ca o umilire a ființei umane, iar în Thailanda este pus la același nivel cu datul de pomană. În Australia și Noua Zeelandă, gestul este o jignire, în timp ce europenii, scrie "Panorama", îl privesc ca pe o reminiscență a mentalității de burghez.
