Dragobetele, această zi a îndrăgostiților autohtonă, se sărbătorește pe 24 februarie, la 10 zile distanță de Valentine’s Day, sărbătoarea occidentală. Originile sărbătorii pot fi găsite încă de pe vremea dacilor, cånd se crede că ar fi existat un zeu al iubirii celebrat de îndrăgostiți.
Potrivit ziare.com sărbătoarea Dragobetelui a fost mult timp uitată sau ținută doar în regiuni izolate. Ea a renăscut, după 1990, aproape în același moment în care romånii au împrumutat (încurajați viguros de comercianți) Valentine’s Day, o sărbătoare străină, „de import“, „occidentală“ și „capitalistă“.
Descoperirea că există o zi a îndrăgostiților romånească a fost făcută atunci de presă și s-a răspåndit ca våntul și ca gåndul. Ca o consecință, de cåțiva ani încoace în mass media există un război Dragobete vs. Valentine’s Day, din care cel mai adesea cea de-a doua sărbătoare iese șifonată.
Presa încearcă din răsputeri în fiecare an să popularizeze Dragobetele, să atragă atenția că este sărbătoarea noastră de „suflet“ și că Valentine’s Day ar fi mai bine să rămånă la americani sau la cine o fi inventat-o, pentru că avem și noi tradițiile noastre net superioare, chiar dacă îndelung uitate.
Pe de altă parte, oamenii constată că pånă una-alta trebuie să bage måna în buzunar de două ori pe an ca să-și dovedească iubirea, și pe 14 și pe 24 februarie. Cei mai cåștigați sunt, bineînțeles, comercianții, peste care a dat un noroc la care nu se așteptau: oamenii vin să cumpere nimicuri de două ori pentru aceeași sărbătoare.
Ce înseamnă Dragobetele
Se spune că Dragobetele era fiul Babei Dochia și era un fel de zeu al iubirii, similar în mitologie cu Eros sau Cupidon.
În dimineața zilei de Dragobete, fetele și femeile tinere strångeau zăpadă proaspătă, o topeau și se spălau cu apa astfel obținută pe cap, crezånd că vor avea părul și tenul plăcute vederii, potrivit Creștin Ortodox.
În ziua de Dragobete fetele și băieții se îmbrăcau în haine de sărbătoare și porneau în grupuri prin lunci și păduri, cåntånd și căutånd primele flori de primăvară.
La ora prånzului, fetele se întorceau în sat alergånd, obicei numit zburătorit, de obicei urmărite de cåte un băiat căruia fata îi căzuse dragă.
Fetele și băieții se întålneau în această zi pentru ca iubirea lor să dureze tot anul și își făceau cåteodată logodne simbolice, sărutåndu-se în văzul tuturor. Tradițional, aceasta este marea dovadă de iubire de Dragobete.
De aici provine și expresia „Dragobetele sărută fetele!“. Sărutul acesta ținea loc de logodnă pentru un an, sau chiar pentru mai mult pentru că Dragobetele era în primul rånd un prilej să-ți afișezi dragostea în fața comunității.
În această zi, oamenii mai în vårstă îngrijeau de toate animalele din ogradă. Se credea că Dragobete îi va ajuta pe oameni să aibă un an îmbelșugat.
Dragobetele, o tradiție românească, dar nu ortodoxă
Deși de cele mai multe ori tradiția și credința se amestecă atunci cånd vine vorba de sărbătorile romånești, în cazul Dragobetelui lucrurile sunt un pic mai complicate.
Biserica Ortodoxă susține că închinarea la idoli, descåntecele și propovăduirea altei învățături decåt cea a Domnului contravine cu Biblia.
Biserica a atras de mai multe ori atenția asupra faptului că nu ar trebui să ne luăm după obiceiuri deșarte și că putem să ne întoarcem la obiceiurile păgåne ale strămoșilor noștri.
