Guvernul de la Berlin a decis ca Germania sa aiba o armata puternica, pentru a intari rolul tarii pe plan international si pentru a putea reactiona la eventuale amenintari – anuntau in primavara lui 2016 sursele de presa oficioase. Iar un comunicat oficial facea cunoscut ca “armata germana va cunoaste, pentru prima data de la reunificarea tarii, o crestere a efectivelor, dupa reduceri continue timp de un sfert de secol “. Miscare e pusa in legatura cu atentatele teroriste care au zguduit capitalele vest-europene si criza migrantilor, dar si cu un factor mai putin invocat in declaratiile oficiale ale Berlinului: tensiunea crescanda din flancul estic al NATO, pe fondul crizei ucrainene si a noii curse a inarmarilor care prinde consistenta intre Moscova si Washingon in aceasta parte a continentului. Administratia Obamna a solicitat public si cat se poate de explicit Germaniei sa se implice masiv in consolidarea flancului rasaritean al Aliantei, problema care va fi un punct fierbinte pe agenda summitului anual al NATO de la Varsovia. Exigentelor americane, Berlinul le poate face fata prin rezolvarea a cel putin doua sfidari: 1. Dezvoltarea, in ritm rapid, a unei armate performante, capabila sa-si asume noile si importantele ambitii si provocari de pe agenda Germaniei reunificate si in plina “externalizare”, 2. Salvgardarea bunelor relatii cu Rusia, care devine un partener economic tot mai important pentru Germania.
In ce priveste perspectivele armatei germane, ministrul de resort Ursula von der Leyden a anuntat public abolirea limitarii efectivelor de 185 000 de militari, instituita in 2011, astfel incat, dupa cum scrie presa, pana in 2023, armata germana va inrola inca 14 300 militari si 4 400 angajati civili (oricum, in momentul reunificarii, efectivele militare fusesera reduse la 585 000 la 185 000). NATO asteapta ca Germania sa-si indeplineasca si angajamentul comun de a consacra 3 2 la suta din PIB pentru aparare. La un buget total de 34, 3 miliarde euro, in 2016, Germania a oferit sectorului militar doar 1,17 la suta din PIb, fata de 2,2 la suta Franta si 2,6 la suta Statele Unite. “Este inafara oricarei discutii ca avem o intarziere care trebuie recuperate”, declara categoric Wolfgang Ischinger, presedintele conferintei de securitate de la Munchen.
Sfidarea militara careia ii are de facut fata Germania are insa semnificatii si mai sensibile, pe fondul preocuparilor tot mai marcate in Europa (mai ales cea occidentala) ca statul german reunificat se consolideaza treptat intr-un statut de hegemon – neincoronat – pe continent. “Devenita puternica prin succesele sale economice si revenind influenta in lume, Germania a redevenit oare o putere hegemonica, una care isi impune legea europenilor”?”, se intreba politologul francez Anne-Marie Le Gloannec.Cu alte cuvinte, scria ea chiar in titlul unui articol aparut in publicatia ”Le Debat”, “Revine problema germana?”. Da, suna raspunsul este o problema care “nu inceteaza sa framante Europa”. Multe alte articole din presa occidentala, semante de politologi cu autoritate, semanaleza fenomenul. Iata doar cateva titluri , aparute in ultimele luni ale lui 2015: John Richard Cookson, “National Interest”: “Noua problema germana”; Roger Cohen, “The New York Times” : “Problema germana revine”; Timothy Garton Ash, “New York Times Review of Books:”: “Noua problema germana”. Politologul german Hans Stark, care remarca, si el, acest leitmotiv tot mai frecvent, in presa americana, scrie: “Astazi, puterea germana este cea care nelinisteste sau irita. Vazuti de peste Atlantic, germanii domina Europa la un nivel pe care mai nimeni nu si l-ar fi imaginat decat cu greu in urma cu 15 ani”. Constatare similara si pentru Europa, unde Anne-Marie Le Gloannec afirma ca “Germania apare ca statul cel mai important din UE si cel mai influent in Consiliul Europei”. La care filozoful olandez Luuk van Middelau completeaza: “ O Uniune dominata prea vizibil de Berlin nu e viabila”. “Prin ponderea si centralitatea ei geografica, Germania isi intinde umbra peste UE si Europa, indiferent ca vrea sau nu “, conchide politologul francez le Gloannec. Iar problema germana, astazi mai ales, este, obligatoriu, si una europeana. Ba chiar euroatlantica. Summitul NATO de la Varsovia e chemat, si el, sa caute solutii noii, dar atat de vechii, probleme.
