Trec de Caracal spre Corabia. Stropi de sange pigmenteaza lanul de grau in bataia vantului. Maguri dulci se unduiesc prin oarza de-a lungul Dunarii ascunse dupa salcii. Adrian Iancu din Vadastrita, judetul Olt, a pornit o gospodarie frumoasa. Are societate care produce preparate din carne. A vrut sa inchida circuitul: si-a facut o ferma de 1.200 de porci si 200 de vitei. Avea nevoie de pamant.
-M-a primit ca pe un infractor!- Primaria Vadastrita s-a judecat cu fostul IAS Corabia, acum Corias SA Corabia, pentru restituira a 242 hectare de pamant. Primaria a castigat terenul prin hotarare judecatoreasca la Curtea de Apel din Craiova. A venit o comisie de la Prefectura Judetului Olt si a pus in posesie Primaria Vadastrita, cu vecinatati, cu proces-verbal de predare-primire a terenului care a fost fund de balta pana in 1970 (Lacul Potelu). Statul desecase balta. In timp, s-a format izlaz. IAS Corabia trebuia sa-i restituie Primariei terenul pe care l-a avut satul Vadastrita, dar era pamant prea bun si acolo s-au -privatizat- nomenclaturistii locali. I-a cedat satului fundul de balta de langa Gura Padina. -Ati cerut izlaz, va dau izlaz-. Taranii din comuna Orlea si din satul Gura Padina au dat si ei in judecata IAS Corabia pentru 500 de hectare din alta zona, dar ei vor sa pastreze si izlazul pe care l-a arendat deja Adrian Iancu pentru plante furajere.
-Daca primarul din Orlea venea si le explica taranilor cum stau lucrurile, faceam ulterior schimb. Ei vor numai acolo si primarul i-a incitat. Puteam face apoi schimb dupa proces-. Cele doua sate se afla in hotar. Adrian Iancu i-a invitat pe cei doi primari la Gura Padina. Cel de la Vadastrita a venit, dar colegul lui de la Orlea a refuzat. Primarul de la Vadastrita le-a explicat oamenilor ca satul lui are documente pentru terenul din preajma satului Gura Padina. Adrian Iancu a incercat sa are toamna trecuta. I-au fugarit pe tractoristi cu parii. S-a dus cu politistii din Orlea, pe 19 aprilie, si seful de post le-a explicat taranilor ca exista hotarare judecatoreasca in favoarea lui Adrian Iancu. Inutil. Arendase 204 hectare, cumparase seminte de 370 milioane de lei. -Am luat ierbicid pentru toata suprafata. Numai pe ierbicid am dat 2.083 de dolari. Cine-mi plateste mie daunele?-.
Chiar daca ar fi luat Iancu pamantul care i se cuvenea dupa lege, taranii din Gura Padinii tot mai ramaneau cu 200-300 de hectare de imas. -Ei vor tot. Au furat de la IAS 40 de ani, acum ma fura si pe mine. Scroafele fata in livada de caisi a IAS-ului si vin toamna acasa cu turma. Dau drumul la oratanii sa cigoale, chiar daca terenul nu-i al lor-.
– Cand ati arendat, stiati ca veti avea probleme cu taranii din Gura Padina?
– Nu ma duceam acolo daca stiam. Dar in tara noastra nu se respecta legile. M-am adresat la prefectul Judetului Olt, la comandantul Politiei Judetului, la Directia Agricola din 12.02.2001. Am fost in audienta la comandantul Politiei Olt. M-a primit ca pe un infractor de drept comun. -Nu-ti dau eu dumitale cordon de politisti sa te pazeasca cand ari!-. Eu nu cerusem asa ceva. Voiam sa se respecte legea. -Domnule, eu am acte, ma duc sa ar pentru ca e terenul meu, l-am platit-. -Nu ma intereseaza!…-. Prefectul nu m-a primit. Eu nu fac nici un fel de politica, eu vreau sa muncesc. De zece ani, muncesc cu sotia si nu am plecat o zi in concediu. Eu am cumparat cinstit, sa pot produce, nu ca Trita Fanita care a licitat cu mine, a luat grajdurile din Vadastrita pentru ca avea bani, iar acum le dezmembreaza sa le vanda la bucata. Eu vreau sa fac zootehnie…
In coarnele furcii
Arendasul a venit din nou pe 4 mai cu tractoarele sa are. Un olog da semnalul. Doi copii trag clopotul in dunga, de parca dau turcii. A inceput razmerita. L-au impuns cu furcile si tractoristii au fugit. Adrian Iancu s-a intors siroind de sange la Vadastrita. In loc sa formeze comisie imediat pentru rezolvarea tensiunilor, prefectul a preferat tergiversarea cazului, ceea ce putea provoca un macel. Mai ales ca multi erau in stare de ebrietate.
Piperea Craciun poarta geanta de masca pentru gaze si adidasi. Jupoaie caini pentru piele de box. Rupe o bucata de ziar si-si rasuceste o -havana- din tutunul de sub grinda. Scoate rotocoale de fum. -Apoi, vezi, domnule ziarist, daca punem si noi mana pe furci si coase si mergem nitel la Gura Padinii, ca-i pamantu* nostru? Ce-ar iesi?-.
Nomenclaturistii s-au privatizat pe pamantul nostru
Primarul din Vadastrita este Oprea Stelian, inginer zootehnist de profesie, sustinut de PDSR. Este investit in aceasta munca din 1996. Localitatea are 4.200 de locuitori, cu o suprafata de 4.300 de hectare. A primit 1.410 titluri de proprietate si a distribuit 1.305, restul fiind cu litigii: greseli de intocmire a fiselor, nume eronate, -nu bat unele suprafete-. Toata suprafata a fost remasurata. Este un sat instarit, cu peste 100 de tractoare particulare, de 65 si 45 de Cai Putere, peste 40 grape cu discuri, peste 50 de pluguri, sapte combine de recoltat cereale. AGROMEC-ul e in inferioritate, dar are contracte in alte localitati. Vadastrita are cea mai frumoasa piata rustica din judetul Olt: acoperita cu tabla ondulata, are alei betonate. Are targ de vite, targ de cereale. Se intretine numai din taxe si impozite locale. -Din sume defalcate, nu e posibil decat sa acoperim salariile. Bugetul local e foarte greu de echilibrat. Sponsorizarile vin mai greu. Particularii sunt la inceput. S-au remarcat in comert, mai putin in productie. Cel mai bun exemplu este Iancu Adrian, care a construit un abator pentru taieri si prelucrarea carnii. A vrut sa realizeze o firma cu circuit inchis, dar nu are spatii suficiente-.
Primarul i-a ajutat pe particulari, le-a arendat teren, le-a concesionat. Tinerii lucreaza la camp. Unii mai pleaca sau muncesc la abatorul lui Iancu Adrian. -Ne zbatem de aproape zece ani sa obtinem un teren de la IAS Corabia. In 1999, am reusit sa intram in posesia a 242 hectare de la fostul IAS Corabia. Vadastrita are act de proprietate pe 520 de hectare de izlaz inca din 1913. Dupa cooperativizarea din 1962, terenul a disparut. Satele vecine ne-au luat terenul. Foarte greu s-a rezolvat doar cu 242 de hectare. IAS Corabia a refuzat sa ne restituie terenul unde l-am avut in vecinatatea satului. Nici Prefectura, nici Directia Agricola, nici Agentia Domeniului Statului nu au vrut sa rezolvam acest litigiu in mod civilizat. Nu vor. Daca Vadastrita a avut teren langa sat, de ce sa ne dea langa Gura Padinii, unde a fost luciu de apa? Este teren mlastinos, de calitate inferioara si se cultiva foarte greu. Pana acolo sunt 15 kilometri printre culturi. Cetatenii din Gura Padinii nu permit accesul animalelor noastre printre culturile lor. Cei din Gura Padinii nu au avut nici un teren acolo, asa cum nici noi nu am avut. Logic ar fi sa fim lasati in pace, dar taranii din Gura Padinii nu ne lasa sa ne lucram pamantul, il pasuneaza si nu ne platesc nimic. Noi am cerut 10.000 de lei pe cap de oaie pe an si 30.000 pentru vaca, o suma simbolica, fata de 40.000-50.000 cat este in general pentru o oaie si 100.000 pentru vaca. Nu vor sa plateasca nici asa, nu ne lasa sa trecem. Asa am decis sa arendam patronului Iancu Adrian. Dar nu-l lasa nici pe el. S-a dus cu utilaje si ei au iesit cu furci si topoare-.
– Cine foloseste terenul Vadastritei?
– In partea de sud a mosiei Vadastrita, in vecinatate cu Orlea, era un aliniament pe Firul Magurilor. Orlea a intrat cu 300 de hectare la noi. Le-am propus sa facem un schimb: noi sa le lasam terenul din balta, ca este in batatura lor acolo, chiar daca nu-i al lor, iar noua sa ne dea terenul nostru. Nu vor sa modifice titlurile, desi problema este foarte importanta. Am facut cinci memorii la Prefectura, la Agentia Agricola, la OCOT, la fostul IAS, actualul SC Corias, la Ministerul Agriculturii, la Ministerul Justitiei. Ne-am intalnit toti cu primarul de la Orlea. Am propus ca plusul de teren care vine tot de la Vadastrita sa ni-l dea noua, numai sa nu ne batem, sa ne injunghiem. Prefectura nu e de acord, pentru ca actuala lege nu permite sa se indrepte greselile. Nu inteleg de ce nu am putea indrepta greselile facute de altii. Putem repara daca suntem oameni. Nu am primit nici un raspuns scris. Nu s-a facut nici un proces-verbal la intrunirea respectiva. SC Corias nu accepta sa ne dea nici la hotarul cu Visina. Persista o situatie inadmisibila. Primarul de la Orlea a refuzat sa-i lamureasca pe cetatenii din Gura Padinii. De aceea cred ca si el este vinovat. Am fost cu arendasul Iancu Adrian la Gura Padinii si sute de cetateni au venit la noi, in timp ce clopotele bateau. Ne-au jignit, ne-au agresat. Nu au nici un document: ei au legea lor, fiind incurajati si de primarul din Orlea. Au trimis copii la inaintare, cu pietre, ca palestinienii. Adultii veneau cu ciomegele. Politia nu-si face datoria, legile nu se respecta. Nu pot folosi ce este al meu. Am depus memorii si la Inspectoratul Politiei Judetene Olt si masuri nu s-au luat-.
La Vadastrita, inca mai sunt cojocari, pantofari si fierari. Un medic sta permanent acolo. Primarul i-a amenajat spatiul cu gresie si faianta, cu hidrofor si apa potabila. Pe timpul comunistilor nu exista asa ceva si gospodarul comunei si-a pastrat modestia: -Nu stiu de ce nu era atunci ca acum-. Primaria a refacut drumurile, cu ajutorul lui Iancu Adrian. Au introdus televiziunea prin cablu. -Pamantul este sursa noastra-. Nu mai au unde vinde produsele. Angrosisti nu apar pentru cantitati mari.
– Care om va place mai mult din satul asta si de ce?
– Multi imi plac, dar… parca tot Iancu Adrian imi place mai mult pentru ca se forteaza sa scoata ceva. Produsele lui sunt cautate in toate orasele din zona. Respecta retetele si pentru salamurile lui se fac cozi.
S-au invatat sa fure
Primarul Gica Pasculescu pastoreste la Orlea, comuna la Dunare, cu 5.200 de locuitori, cu o suprafata de 5.000 de hectare. A fost marinar de cursa lunga. Maistru navigator pe o nava de pescuit oceanic, acum scrie poeme. A facut o monografie excelenta a satului Orlea. Daca primaria din Vadastrita a fost modernizata, cea din Orlea parca ar fi dupa bombardament.
– Nu mi-e frica sa merg cu dvs. sa vorbesc cu taranii din Gura Padinii, dar n-am timp. Pai eu am coborat in apele Atlanticului, domnule, ca se impotmolise ancora vaporului si mi-e frica de astia? Eu sunt primar din 2000. In urma proceselor, Vadastrita a primit 242 hectare. Dar, in loc sa faca o treaba gospodareasca, Corias Corabia si Curtea de Apel de la Craiova le-au dat celor din Vadastrita teren in Lunca Dunarii la Gura Padinii. Cei din Gura Padinii au si ei animale. Eu ma inchin, domnul Iancu Adrian are tot dreptul sa foloseasca pamantul, dar e bagat intre ciocan si nicovala. Ca nu se poate da arabil ca izlaz. Asa ni s-a spus. Noi cerem 566 de hectare de izlaz pentru Orlea. Candva a fost balta. Statul l-a desecat. Vom face un schimb cu Vadastrita intre noi, ca sa evitam acest litigiu periculos. Nu eu i-am plasat pe cei de la Vadastrita acolo, nu eu eram primar. Am fost cu politistii si nu i-am putut lamuri. Omul a dat niste bani… SC Corias a facut o aberatie. Am facut memoriu la prefect la Slatina. N-am primit nici un raspuns. Am fost la Gura Padinei cu politia locala sa-i lamuresc pe oameni. Eu… ce sa fac? Acum aud ca am ajuns incitator la revolta.
– Cine trage clopotul?
– Ei intre ei. Sunt mai irascibili, mai uniti, si la furtisaguri, si la minciuni, fata de orleni. Avem infractori mereu acolo, fura, se bat. Ii condamna la munca obsteasca si eu ii pun la sapat santuri. Sunt mai saraci, au avut piersicaria IAS Corabia acolo si s-au obisnuit sa fure. Gura Padinei a fost infiintata la 1850. Terenul a fost balta si ei nu au acte pentru pamant. Ei se considera stat. Am curatat fantanile din camp, am facut ciuturi de dud. Au furat ciuturile de la fantani, domnule! Au luat lanturile puse la fantani.
– Sunt mai saraci ca altadata?
– Nu. Pe cand eram copil, mergeau batranii cu carele de boi cu plugurile la camp, era concordie, nu se jigneau. Acum… Li s-a aratat raiul occidental si toti trag cu dintii sa ajunga ca aia. Asa s-a schimbat mentalitatea in rau la noi.
Blestemul cel vechi
La Gura Padinei traiesc 1.300 de oameni. O legenda spune ca aici a fost un cuib de vulturi, satul se numea Orelus. Slavofilii spun ca vine de la -oreol-, vultur, in slava. Primarul Gil Pasculescu sustine in monografia -Orlea – cuibul vulturului- ca vine de la regele get Oroles, asasinul lui Burebista. Hrisovul lui Mircea cel Batran din 8 ianuarie 6904 (1396) prin care domnul daruieste Manastirii Cozia Balta Mamina si satul Orlea este datat gresit la 8 ianuarie 1362, cand era domn al Tarii Romanesti Nicolae Alexandru. Marinarul primar compara informatiile cu hrisovul lui Constantin Basarab din 12 ianuarie 1708 si deduce anul corect: 1396. Cand cei vechi faceau danie pentru pamant, insoteau inscrisul cu afuriseniile si blestemele cele mai grele pentru cei care incalcau dreptul proprietarului.
-Si acolo (la Orlea) este un om, anume Tampa, care s-a inchinat staretului Sofronie, sa fie poslusnic manastirii (Cozia), care si acesta a daruit o garla, Sapatul. Nimeni dintre dregatorii domniei mele sa nu sileasca pe Tampa, fie ca este sudet, fie orice boier, ci Tampa sa fie volnic sa ia vama de la garla Sapatul… Nimeni sa nu cuteze sa le faca sila peste inscrisul domniei mele, pentru ca domnia mea le da de ohaba, sa fie pentru sanatatea si sufletul domniei mele. Cine le va face sila, macar cat un fir de par, va primi mare rau si urgie de la domnia mea. Si dupa moartea domniei mele, pe cine va alege domnul Dumnezeu sa fie domn al Tarii Romanesti, din rodul inimii domniei mele sau din rudele domniei mele sau din alt neam, acela daca va cinsti si va innoi acest hrisov al domniei mele, pe acela domnul Dumnezeu sa-l cinsteasca si sa-l intareasca, iar daca va strica si va risipi, pe unul ca acela domnul Dumnezeu sa-l nimicesca si sa-l omoare aici si in veacul viitor si sa fie lipsit de trupul si de sangele lui Hristos si sa aiba parte cu Iuda si cu Arie si cu acei zisi Iudei, care au strigat asupra lui Hristos, mantuitorul nostru, sangele Lui asupra lor si asupra copiilor lor, ceea ce este si va fi in veci, amin.
Io Mircea voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.-
Niste olteni furiosi cu bazdoace
Ma duc pe malul Dunarii printre cei care l-au gonit pe proprietarul Adrian Iancu. Animalele lor pasc pe terenul platit cu bani grei de Iancu.
Prasacu Rafaila este cel mai documentat din Gura Padinei.
– Arendasul a venit in vatra satului acilea, cu forme legale. IAS Corabia trebuie sa renunte la terenul de la Vadastrita si sa ne lase noua izlazul. Satul nu a avut acte. Au fost inainte de razboi opt proprietari pe lacul Potelu: unul Ariasca de la Vadastrita, apoi Dan, Costica, Alexandru si Dorel Constantinescu si colonelul Grigorschi. Ei au avut luciul de apa de-aici pana aproape de Glojdibol pe senalul Dunarii. Dar balta mare, aici unde este izlazul, a fost tot a statului. In 1970, s-a desecat Potelu. Apa batea pana in Bulgaria. Cand se retragea apa, ieseau niste grinduri si noi pasunam pe ele. A venit IAS-ul, a pus livezi. Ne da o paine la zi si doua galeti de poame.
– Adrian Iancu nu vrea sa fie mai aproape de satul lui? De ce credeti ca ar fi vrut sa vina tocmai aici?
– E suhatu* nostru, zice Firoiu Tudor. A venit cu bate, cu bazdoace. Trebuia sa vina de la judet, sa ne explice cum si ce fel. Da* daca prefectu* doarme, noi ne spargem capetele, ne omoram. N-a venit niciodata pe-aici. Nu vine nici primarul de la Orlea, d*apoi prefectu*? Primaria se judeca la Craiova cu IAS-ul si noi ramanem la mijloc.
– Aici a fost Lacul Potelu, zice Chiroiu Vasile. In mijloc, era o insula, un grind care era al nostru. Avem 1.050 de hectare, ca eu am fost casier la Sfat inainte si dupa cooperativizare. A venit IAS-ul, a desecat si a luat tot. Noua ne-a dat in alta parte. Acte nu avem pentru pamant. Plateam la primarie. Colectivul ne-a luat si luciu si tot. IAS-ul nu a cultivat niciodata nimic aici. Era izlazul nostru.
– Eu am fost condamnat la trei luni de puscarie pentru ca n-am predat 300 de kg de grau, povesteste Rafaila Prasacu.
– Taci, ba Rafaila, ca n-ai fost condemnat!, sare Aurelian Neatu zbanghiu de un ochi, cu tuleie negre si strambe in barba.
– Cum n-am fost, ba, du-te dracu d-acilea!
– N-ai predat cotele, ba, nu te-au condamnat la colectivizare.
– Am fost batut, omorat. Fir-ati voi a dracu*!
– Sa vina primarul, domne, sa ne spuna ca are dreptul patronul aici. A platit tigani de la Corabia cu rangi sa ne.. Are ceva acte… da*… Sa vina si prefectu* aici. D-aia i-am votat ca fac marea cu sarea. Sa vina sa ne arate rezultatul de la procesul de la Craiova. Iancu e foarte curajos: sa vina el aici, singur, sa-l aruncam in canal? Daca ne provoci la violenta, atunci s-a termenat.
– Primarul din Vadastrita spune ca nu platiti taxele la ei pentru pasunat. Ca furati tot.
– Noi platim la Orlea. Si primarul nostru ia banii. Nu ne lasam aici noi, cu pretul vietii. Chiar daca moare cineva… Se farama statiile de pompare si iasa apa din canale. Vine iar luciu.
– Am si eu o problema, domnu*, s-o duceti acolo la Bucuresti. Mie mi-a dat pamantul in patru locuri. Fiecare lor are o latime de sase metri, iar semanatoarea are opt metri. Cum pot eu sa lucrez terenul?
– Comisia! Comisia! N-ai cerut tu asa de la comisie, zice Aurelian Neatu.
– Hai, ba, du-te dracu* si tu! Ca ai fost tu in comisie si ai luat cincizeci de pogoane?
– Da* tu ce vrei, ba, sa iei trei pogoane toate la un loc? Hai sa iau si lucerna de colo, ca e pusa de-a gata de colectiv, hai sa iau dincolo floarea soarelui ca e pusa de colectiv, sa iau si bostani… Eee!
– Voi mi-ati dat aiurea!
– Da-te dracu* de comunist! Nimic nu trebuia sa-ti dam, ca voi ati facut colhozu*, fir-ati ai dracului! Nimic! Trebuia sa va-mpuscam.
– Tu ai fost comunist, ma! Ca erai sef de echipa. Hai sa luam sefului un miel, hai sa-i dam sefului branzica. Tot noi comunistii l-am dat jos pe Ceausescu.
– Cine, ma, voi? Daca nu erau Statele Unite, Gorbaciov… baa! Nici nu stii cum te cheama, ba! Da-te dracului ca esti prost! Eu am luptat sa fie primar, fir-ar al dracului sa fie! Rau am facut ca te-am subtinut! i-am zis. Veniti la Orlea duminica ca am doi senatori si doi deputati! Cum vine patronu, se suie copiii, trage clopotili si toata lumea navaleste acolo. Primarul isi spune cuvantu. Duceti acest cuvant, domnu ziarist: lumea e foarte nelinistita. Primarii fac tot raul si prefectul doarme. Doarme! Trebuia sa-i impuscam pe toti…
