La cotul pe care-l face Dunarea cand intra in tara, intr-un peisaj superb, cu multiple oportunitati, orasul Moldova Noua este aproape de colaps. Oraselul a avut si zile mai bune, traind din plin din minerit (cupru, aur si argint) din pozitia privilegiata a primului port romanesc pe cursul Dunarii. La ora actuala, in Moldova Noua bantuie spectrul somajului si saraciei.
Contrabanda, evocata cu nostalgie
Dintre cei 20.000 de locuitori ai asezarii, peste 30% (una dintre cele mai ridicate rate ale somajului din tara) nu sunt angajati. Marea majoritate a somerilor, circa 2.500, provin din minerit. Portul, blocat dupa 1994, nu mai are nici un rol, cat timp vama se face la 130 de kilometri in aval de la intrarea Dunarii in tara, la Drobeta-Turnul Severin. -Pe langa faptul ca vasele nu mai opresc in portul nostru, suntem expusi si la pericole majore. Pe distanta de 130 de kilometri, oricine poate descarca orice, chiar si deseuri toxice si radioactive. Mai mult, la iesirea din tara, in ultimul port – Turnul Severin, accizele si TVA pe marfuri sunt primite inapoi de comercianti, care pot foarte usor sa-si descarce marfa, dupa aceea, tot pe teritoriul romanesc, eludand astfel statul. In apele sarbesti, navele sunt urmarite. La noi, nu-, spune primarul orasului Moldova Noua, Matei Lupu.
Singura perspectiva a somerilor este munca la negru, in agricultura sau in constructii – peste apa, la sarbi. Putinii imbogatiti ai zonei isi amintesc cu nostalgie de vremea cand era incalcat embargoul, de traficul cu benzina si motorina. -Banii intrau in orasul nostru. Comertul se mai revigorase, basca ceva investitii. Acum nu mai merge nimic-, zice – cu durere, unul dintre fostii -benzinari-.
Nici investitorii straini nu se inghesuie. O singura firma franceza si-a luat inima in dinti, incercand sa concesioneze 120 hectare de vie, unde se produce celebra -Frunza de Tei-, un soi rar. -Francezii au ramas singura noastra speranta, pentru a mai negocia ceva. Restul, inca vreo doi-trei investitori straini, a fugit-, mai spune primarul.
Canalizarea ii goneste pe investitori
Sanse de a-i -prinde- pe investitori nu sunt, cat timp gaze nu exista, canalizarea este infecta, iar locuintele sunt incalzite – chiar si la bloc, cu ce poate fiecare. -O noua canalizare se impune, dar lipsa banilor ne pune in imposibilitatea de a realiza ceva. Vechea canalizare a devenit inoperanta datorita cresterii Dunarii, prin construirea barajului de la Portile de Fier. Apa s-a infiltrat peste tot si, pe langa canalizare, a inghitit mii de hectare, ba chiar a muscat si din mina. Cu numai 15 miliarde buget, nu putem sa facem mare lucru-, se plange Lupu.
Lipsa vointei politice nu le-a permis autoritatilor locale nici sa incropeasca o -zona libera-, care poate ar mai atrage investitii. Serban Stan, liderul sindical al Minei Moldomin, spune ca, in situatia deosebit de dificila in care se afla compania, va fi foarte greu sa returneze cele peste patru miliarde de lei, care ar trebui sa se adauge la bugetul local: -Lucram in mina cu instalatii vechi, intr-o stare deplorabila. Din lipsa banilor, nici minimum de securitate a oamenilor nu il mai putem asigura. Si, in aceste conditii, scoatem totusi la suprafata peste 4,5 mii tone de cupru pe an-.
O ultima sansa ar mai fi, poate, turismul. Vecinatatea Cheilor Dunarii, rezervatiile naturale de paduri, Valea Mare, clima mediteraneana si liliacul care acopera muntii ar putea motiva interesul pentru turism.
