Principala piedica in calea semnarii Tratatului bilateral dintre Romania si Rusia o reprezinta chestiunea Tezaurului depozitat de tara noastra la Moscova, in primul razboi mondial. Clasa politica de la Bucuresti nu accepta un tratat cu -fratele mai mare de la Rasarit-, daca nu se specifica clar retrocedarea Tezaurului sau a echivalentului lui, iar in Rusia aceasta problema este lasata pe umerii istoriei. Tocmai de aceea, ultimele negocieri pe marginea tratatului s-au dus in octombrie 1998, la Bucuresti, rusii evitand de atunci discutii pe aceasta tema, sub pretextul: -O sa negociem daca renuntati la pretentii-.
De atunci, orice apel adresat de partea romana in directia reluarii discutiilor s-a izbit de placa -asteptam sa se coaca conditiile-.
Arta diversiunii, bine stapanita la Moscova
De-a lungul timpului, ori de cate ori discutia pe marginea tratatului a atins subiectul delicat al restituirii Tezaurului, negociatorii rusi au aruncat mai multe fumigene. Astfel, conform surselor noastre, au lansat teoria ca nu se impune o discutare a chestiunii Tezaurului, intrucat invazia Romaniei in Rusia, in al doilea razboi mondial, a costat mult mai mult poporul rus decat valoarea Tezaurului depozitat.
Un alt argument aruncat pe masa negocierilor a fost teoria ca Rusia de acum este un alt subiect juridic decat Imperiul Tarist, Rusia Sovietica sau URSS. Or, in acest context, rusii ignora, cu buna stiinta, principiul statului continuator, care preia nu doar drepturile, ci si obligatiile care-i revin. Cu alte cuvinte, rusii sustin ca au dreptul de a fi in continuare membri in Consiliul de Securitate al ONU, ca urmasi ai defunctului imperiu sovietic, dar nu-si asuma si obligatiile de a-si plati vechile datorii.
Pe langa aceste argumente lansate de negociatorii rusi, pe parcursul discutiilor au fost ridicate la fileu si o serie de fumigene. Astfel, partea romana a fost informata, spre stupoarea tuturor, ba ca Tezaurul a fost furat de gardistii albi, ba ca, in prezent, se afla in Japonia. Pe langa zambetele firesti pe care le creeaza ridicarea acestor argumente, un lucru reiese clar: rusii nu vor sa auda de Tezaurul Romaniei.
Rusii trebuie sa ne dea echivalentul a un miliard de lei aur
Valoarea Tezaurului dat spre pastrare Rusiei era la vremea aceea de un miliard de lei aur, echivalentul a aproximativ trei-patru miliarde de dolari, in zilele noastre. Tot dreptul international prevede ca, o data dat un obiect in custodie, daca-l pierzi sau il deteriorezi, esti obligat sa dai echivalentul. Prin urmare, daca Rusia ar accepta punerea pe tapet a chestiunii Tezaurului, ar accepta implicit ca are de platit aproape patru miliarde de dolari Romaniei, lucru pe care nu este dispusa sa-l faca.
Pactul Ribbentrop-Molotov trece in planul doi
Chestiunea Pactului Ribbentrop-Molotov a trecut in planul doi, importanta mentionarii lui in tratat fiind doar de ordin moral pentru Romania. Practic, Romania ar fi multumita daca Rusia si-ar asuma anumite momente istorice care au avut consecinte dureroase pentru tara noastra.
De altfel, Rusia a dat un semnal pozitiv in acest sens, presedintele Comisiei de politica externa din Duma, Dmitri Rogozin, declarand recent, in cadrul unei vizite in Romania, ca -Rusia este de acord cu criticarea pactului in cadrul unui tratat bilateral-.
Relatiile economice, mai importante decat tratatul
Problema Tratatului de baza dintre Romania si Rusia este trecuta in planul doi de actuala guvernare. Ministrul de externe, Mircea Geoana, a declarat, in prima vizita facuta la Moscova, in februarie, ca trebuie abordata mult mai relaxat chestiunea tratatului si ca dezvoltarea relatiilor economice dintre cele doua tari nu depinde de tratat.
De altfel, conform expertilor romani, in Occident nu exista practica tratatelor bilaterale, aceasta fiind inaugurata de Rusia, care a dorit de-a lungul timpului sa-si construiasca o umbrela protectoare.
