In Botosani, la Stiubeni, departe de lumea dezlantuita, se afla unul dintre cele mai izolate schituri din toata Moldova. Cinci calugari traiesc acolo, la manastirea -Sfanta Treime-, in smerenie si saracie, cautand mantuirea sufletului. Cand ploile de toamna ingroapa in mocirla groasa ulitele satului, spre culmea dealului inalt si abrupt pe care s-a ridicat lacasul nu se poate urca decat cu tractorul. Manastirea nu are deocamdata o biserica cladita temeinic, ci doar un paraclis, in care iarna, din pricina ca peretii sunt subtiri si nu e un strop de incalzire, pana si vinul de liturghie ingheata in potir. Chiar daca muncesc din greu, in conditii dintre cele mai vitrege, ca sa se gospodareasca si sa largeasca lacasul, monahii nu se plang si nici nu au de gand sa plece intr-un loc in care natura e mai prietenoasa. Le e suficienta, in pustietate, credinta in Dumnezeu.
Traditie de familie
In urma cu sapte ani, pe locul manastirii era doar o miriste, uscata de crivatul care spulbera coamele golase ale inaltimilor din imprejurimi. La inceput au fost doi calugari, dar s-au imbolnavit de stomac si au trebuit sa plece spre alte locuri mai primitoare. Au venit in schimb altii. La -Sfanta Treime- traiesc si se roaga astazi cinci suflete, doi calugari si trei novici. Parintele Melchisedec, staretul, ii are pe toti in grija. Inalt si uscativ, cu figura alungita si haina roasa de munci, calugarul asculta, usor neincrezator, intrebarile care i se pun. -Ce motiv are un om sa se calugareasca? Motivul este legat de fiinta, de sufletul lui. Daca il divulga, sufletul ramane gol. Pana si marii duhovnici, precum parintele Ilie Cleopa, au evitat sa raspunda la aceasta intrebare. Cei care merg la manastire stiu pentru ce merg-, spune parintele. Inainte de a face juramantul de feciorie, saracie si ascultare, Melchisedec se numea Mihai. A devenit calugar la 26 de ani. S-a gandit mult inainte de a primi botezul. -Sunt din Iasi si am absolvit Facultatea de Teologie. M-am calugarit in 1996, in aprilie, la Cetatuia. Stiam la ce sa ma astept, pentru mine n-a fost un mare soc. In familie am avut viata religioasa, un unchi de-al meu este calugar la Neamt, alti patru frati sunt si ei calugari-, rezuma tanarul istoria familiei.
Ascultarea
Piatra de incercare a fiecarui calugar este supunerea fata de hotararile maestrului spiritual. -Ascultarea inseamna sa te lasi in grija unui indrumator, duhovnicul. Ucenicul trebuie sa faca ascultare neconditionata fata de duhovnic-, explica, sumar, parintele Melchisedec. Pentru calugari, ascultarea este ca o scara spre rai. Atat prin rugaciune neincetata, cat si prin munca istovitoare de zi cu zi. Ascultarea inseamna cautarea propriului suflet, dar nu se confunda cu umilinta. Ochii parintelui Melchisedec scanteiaza cand vorbeste de ascultare. Ar fi in stare sa mearga pe jos pana la capatul lumii si inapoi pentru a-si dovedi spusele. -Sunt chip al lui Dumnezeu si am demnitate. Asta nu inseamna ca trebuie sa ma las umilit. Ascultarea inseamna sa te lasi in grija cuiva care-ti respecta demnitatea-, spune calugarul. Vorbeste frumos, curat, alegandu-si cu grija cuvintele: -Unii pot sa faca ascultare, altii nu. Nu exista padure fara uscaturi-. Lupta cea mare se da in suflet. -Lepadarea de egocentrism se face sub indrumarea duhovnicului. Exista patimi precum betia sau desfranarea, dar acestea sunt patimi grosolane. Sunt insa patimi mult mai subtile, cum este bucuria de a fi laudat pentru ceea ce faci. Asta e mandria. Numai in taina spovedaniei, duhovnicul il poate indruma pe ucenic sa se lepede de patimi-, spune calugarul. Cati oameni ar intelege acest lucru? Parintele Melchisedec stie foarte bine ca vorbele sale pot fi pricepute numai de cei care se inchid intre zidurile manastirii. La fel de bine isi da seama ca lumea din afara chiliei este suspicioasa. -Daca eu ii spun cuiva ca un barbat de 40 de ani plange noaptea in chilie, in timp ce se roaga, nu m-ar crede nebun?-, se intreaba calugarul.
Frustrare
La multe manastiri de oras, calugarii merg cu masina si cauta tainele mantuirii in carti sau luand parte la slujbele religioase pline de fast. Cel putin asta vede omul de rand. La manastirea -Sfanta Treime-, munca a lasat urme adanci pe mainile calugarilor. In fiecare zi, dupa slujba de dimineata, monahii cauta curatenia sufleteasca in mizeria grajdului pe care il curata, in recolta care o aduna de pe camp, in praful constructiilor pe care le ridica pentru largirea lacasului. -Care-i viata mea de zi cu zi? Fac aceleasi lucruri pe care le face un taran. Are de suferit partea intelectuala. Ma simt frustrat-, spune parintele Melchisedec.
In viata monahala nu exista loc de tocmeala. Nu exista capricii de genul -n-am chef- sau -nu vreau-. Exista doar bunatatea nesfarsita a lui Dumnezeu si dorinta de mantuire a calugarilor. Chiar daca asta ar insemna sa are pamantul cu unghiile. Staretul nu este cu nimic mai presus de ceilalti frati ai obstii. -Cateodata ma intreb: cum sa fac eu lucrul asta? Dar il fac, pentru ca e necesar sa il fac. In loc sa zic <Vai, ce ma enerveaza vremea asta>, spun <Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!>. In timp ce dau la coasa mintea mea se roaga. Pasiunea ma face pe mine sa merg la camp. Nu ma mai intereseaza ca m-a plouat, ca o sa racesc. Munca este necesara, dar relatia ei cu rugaciunea e greu de realizat-, explica staretul.
Sfintii
Pentru calugarii de la -Sfanta Treime-, vietile sfintilor nu sunt simple povesti, ci fapte adevarate, care au invaluit lumea in aura sfinteniei. -Pentru noi, sfintii nu sunt niste idoli, asa cum spun sectarii, ci oameni cu viata curata, niste modele.
Mie imi place Sf. Antonie cel Mare si Sf. Vasile cel Mare. Am o deosebita evlavie si un respect nemarginit pentru sfinti-, spune parintele Melchisedec. Manastirea nu are inca biserica cu ziduri groase, ci doar un paraclis rece, cu pictura proaspata. Chipul auster al Sf. Cuvioase Parascheva priveste parca cu severitate spre catapeteasma lipsita de icoane.
-Am auzit de la ceilalti parinti ca iarna e foarte frig in paraclis, ingheata vinul in potir, pentru ca nu este incalzire centrala. (…) Manastirea asta va fi gata peste 30 sau 40 de ani. Pana atunci, multi se vor jertfi aici-, adauga staretul, parca gandindu-se la iarna care va izbi, in curand, cu nameti in usa chiliilor…
Viata de calugar
In Romania exista in prezent 531 de asezari monahale, in care traiesc peste 7.500 de calugari. Fata de 1989, numarul acestora s-a triplat. Potrivit regulamentelor bisericesti, ucenicul dornic sa traiasca in manastire trebuie sa aduca, drept dovezi, documentele de stare civila (certificat de nastere, cazierul judiciar, act privind stagiul militar, acte de studii, examen medical si psihologic) si acte de ordin bisericesc (certificatul de botez, declaratie de donatie a averii, recomandarea preotului paroh). Varsta minima de acceptare in manastire este de 16 ani. Minorii au nevoie de consimtamantul parintilor sau al tutorilor. La primirea in lacasul religios, staretul il cerceteaza pe noul venit, urmarind sa afle scopul calugaririi (vocatia, deceptiile, interesele personale), starea fizica si psihica, temperamentul, aptitudinile, cunostintele religioase, formarea spirituala. Ucenicul este apoi supus ispitirii canonice. Aceasta cuprinde trei etape:
– In prima faza, noul venit trebuie sa asculte toate sfaturile duhovnicului si sa indeplineasca diverse munci pentru a i se afla vocatia
– In a doua etapa, el este numit frate si trebuie sa se pregateasca sufleteste pentru intrarea in calugarie
– Dupa varsta de 21 de ani si cel putin doi ani petrecuti in manastire, fratele este tuns intru monahism, devenind calugar. Acest -botez- se oficiaza numai in manastiri, mai ales in timp de post.
Sf. Anton, -parintele monahismului-
Patronul spiritual al calugarilor este Sf. Anton cel Mare, care a trait intre 251 si 356. Dupa varsta de 20 de ani, acesta s-a retras intr-un tinut pustiu, pe malul Marii Rosii, unde a dus o viata de pustnic. El este unul dintre primii asceti care au intemeiat viata de obste. Viata sa interioara, plina de cautari, a devenit subiectul unor picturi celebre, cum este -Ispita Sfantului Anton-, realizata de pictorul suprarealist Salvador Dali.
Ioan Milica – -Ieseanul-
