In interiorul podului exista un spatiu de aproximativ 50 de centrimetri inaltime, lung de peste 200 de metri, care adaposteste in jur de 150 de aurolaci
– -Copiii nimanui- si-au amenajat in pod culcusuri din haine, cartoane si diverse obiecte
– Nimeni nu indrazneste sa patrunda acolo, din cauza duhorii si de teama unor boli contagioase
– Incercarea Politiei de a-i trimite in localitatile natale nu a avut rezultatul scontat
– Podul de la Gara de Sud ii atrage pe aurolaci ca un magnet
O casa cu tavanul la 50 de centimetri de podea
Nu exista ploiestean sau calator aflat in tranzit prin municipiu care sa nu treaca periodic pe podul de la Gara de Sud. Oficialitatile locale il considera chiar un etalon arhitectonic al Ploiestiului, fara a mai mentiona ca este una dintre principalele cai de acces in oras. Doar politistii Sectiei 4 Sud din Ploiesti mai stiu ce ascunde de fapt acest pod.
Cei care au curajul de a se aventura noaptea pe sub pod pot vedea numerosi boschetari si aurolaci care urca in interiorul acestuia, prin cateva gauri. Spatiul din interiorul podului are o inaltime de aproximativ 50 de centimetri si o lungime de peste 200 de metri. In acest spatiu, de cativa ani, si-au amenajat adapost 150 de aurolaci. In spatiul destul de ingust, in care te poti deplasa numai in patru labe, acesti nefericiti, fara familii si fara case, se adapostesc noapte de noapte.
Aparati de mizerie
In intunericul impenetrabil din adancul podului, boschetarii si-au amenajat adevarate locuinte. Toate hainele si obiectele pe care le aduna sunt inghesuite in diverse cotloane si sunt transformate in paturi. Vineri dimineata, am incercat impreuna cu politistii ploiesteni sa-i identificam pe cei care locuiesc in pod. La vederea politistilor, multi dintre aurolaci au fugit, ceilalti ramanand ascunsi in intuneric. Practic, este imposibil sa intre cineva prin cele doua gauri inguste. Asta cu atat mai mult cu cat curajosul care patrunde in spatiul aurolacilor poate contacta boli de piele, paduchi, plosnite si poate da nas in nas cu vreo familie de sobolani.
Suflu in punga si trece foamea
In momentul in care am ajuns sub pod, in zona nu mai ramasese decat Cristian, mult prea drogat ca sa mai poata fugi. -Stau de doi ani aici in pod impreuna cu niste prieteni. Am fugit de acasa pentru ca tata e betiv, iar noi eram multi frati si nu aveam ce manca. Asa mai fac rost de-o paine, iar in rest suflu in punga si trece si timpul, si foamea-, ne-a declarat Cristian Bonciu, din Gura Vitioarei. Chiar daca politistii ii trimit pe acesti copii ai strazii in localitatile de domiciliu, in doua zile ei vin inapoi. Din acest motiv, podul de la Gara de Sud continua sa fie cartierul general al celor fara adapost.
