Astronomii indieni consideră că au rezolvat enigma dispariției petelor de pe Soare din ultimii ani, fenomen care nu a rămas însă fără consecințe pentru Terra, informează AFP.
Anii 2008 și 2009 au fost într-adevăr marcați de absența completă a petelor solare, înregistrându-se astfel un record de „acalmie“, după cel stabilit în 1913. Fenomenul i-a surprins cu atât mai mult pe oamenii de știință, cu cât Soarele ar fi trebuit în acea perioadă să atingă un vârf de activitate la sfârșitul ciclului său solar, estimat în medie la 11 ani.
Caracterizate de o uriașă intensitate magnetică, petele solare sunt noduri concentrate de plasmă – particule încărcate electric – care apar la suprafața Soarelui.
Această plasmă se află într-o mișcare permanentă la suprafața astrului, urmând niște curenți asemănători celor din oceanele de pe planeta noastră. Acest flux curge la nivelul Ecuatorului, urcă spre poli, unde se scufundă, și reiese la suprafață la Ecuator pentru a reîncepe un nou ciclu.
Cu o viteză medie de 65 de km/oră, ei au nevoie de circa 11 ani pentru a parcurge un circuit complet și se încarcă la trecerea lor prin străfundurile Soarelui cu particule care formează acele faimoase pete solare.
Pentru a înțelege dispariția prelungită a petelor, o echipă de cercetători de la Institutul indian pentru științe ale educației și pentru cercetare din Calcutta, condus de Dibyendu Nandi, a modelat pe computer ciclurile și fluxurile solare pe o perioadă de aproximativ 2.000 de ani.
„După modelul nostru, originea problemei petelor solare datează în realitate de la sfârșitul anilor 1990“, la începutul ciclului solar, a explicat Andres Munoz-Jaramillo, un astrofizician american care a colaborat cu savanții indieni, al căror studiu a fost publicat în revista „Nature“.
„În acea perioadă, covorul rulant a accelerat“, antrenând în mod paradoxal o încetinire a fluxurilor de plasmă și, deci, o întârziere a reluării activității solare.
O încetinire pe care Soarele a recuperat-o: el a produs pe 15 februarie cea mai puternică erupție din ultimii patru ani, a anunțat NASA.
Acea erupție a fost însoțită de o epulzare în spațiu a masei coronare, o puternică explozie magnetică în coroana Soarelui care aruncă în spațiu, cu o viteză de 900 de kilometri pe secundă, mari cantități de plasmă, care ajung uneori până la Terra.
Erupțiile solare de această intensitate pot provoca perturbări grave la nivelul echipamentelor de telecomunicații de pe Terra și din spațiu, dar și al sistemelor de distribuție electrică.
Acalmia Soarelui are și ea un impact asupra planetei noastre: vânturile solare nu mai sunt atât de puternice și permit razelor cosmice provenind din spațiu să ajungă pe Terra.
