Dupa recentele controverse iscate de intentia Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) de majorare a capitalului social al intreprinderii Alro Slatina, se prefigureaza un nou scandal, legat de privatizarea uneia dintre primele cinci mari societati incluse pentru privatizare in Programul PSAL, convenit cu Banca Mondiala – Romvag Caracal. Cea mai mare intreprindere din tara cu obiect principal de activitate in domeniul constructiei si reparatiei de vagoane de marfa este ravnita de patru companii, care au depus oferte pentru cumpararea pachetului de 50,6% din actiuni, detinut de APAPS.
Chiar daca analistii estimau o participare importanta a firmelor internationale de profil la aceasta privatizare (avand in vedere specificul activitatii Romvag si dimensiunea acesteia), o singura companie de prestigiu mondial a depus oferta pentru Romvag: Trinity Industries din SUA, care a preluat in urma cu trei ani si societatea Astra Vagoane de Marfa din Arad si ulterior MEVA Turnu Severin, o alta intreprindere cu acelasi domeniu de activitate. Ceilalti trei ofertanti sunt Umerva SA Ploiesti, Turnomet SA Brahasesti si Grampet SA Bucuresti.
In pofida faptului ca Trinity – unul dintre liderii mondiali ai pietei de material rulant, cu disponibilitati financiare masive, cu piata de desfacere si comenzi asigurate – poate parea favorit al cursei (cu atat mai mult cu cat si-a demonstrat calitatea de investitor strategic si in cazul societatii Astra), lucrurile nu sunt atat de simple. -Daca licitatia pentru Romvag ar fi castigata de compania americana, exista posibilitatea ca pe piata romaneasca sa se creeze un monopol in acest domeniu, caz in care Consiliul Concurentei ar putea interveni, iar privatizarea ar fi pusa sub semnul intrebarii. In mod cert, se va analiza situatia si se va decide in consecinta-, afirma surse apropiate tranzactiei.
Pe de alta parte, exista voci care afirma ca unul dintre ofertantii romani, respectiv Umerva Ploiesti, nu dispune de capacitatile financiare necesare pentru sustinerea activitatii de productie si pentru investitiile de care are nevoie Romvag. Aceste suspiciuni sunt legate de volumul mare de datorii (peste sapte miliarde de lei) pe care Umerva l-ar avea catre diversi creditori bugetari. De altfel, APAPS a fost instiintata cu privire la aceasta situatie si despre faptul ca pentru a putea participa la privatizarea Romvag, Umerva si-a platit numai datoriile pe care le avea catre Ministerul Finantelor, prezentand la dosar un singur certificat, eliberat de DGFPCFS Prahova, fara sa ataseze documente si de la ceilalti creditori bugetari, asa cum prevede HG 450/1999.
Participantii la licitatie sunt de parere ca aceasta situatie ambigua este sustinuta de APAPS, care a tergiversat nepermis de mult inceperea negocierilor pentru vanzarea pachetului de actiuni. Conform anuntului de vanzare, documentele de participare ar fi trebuit deschise pe 26 aprilie a.c. Faptul ca nici la aceasta ora APAPS nu a comunicat numele castigatorului este interpretat de unii ofertanti drept -o tragere de timp-, in scopul de a i se oferi firmei Umerva posibilitatea de a-si achita datoriile catre creditorii bugetari, astfel incat dosarul depus la APAPS sa fie in regula la o verificare ulterioara.
Surse autorizate din cadrul Autoritatii pentru Privatizare ne-au declarat ca cele patru oferte au fost deschise si parafate de Comisia de privatizare a societatii Romvag Caracal, urmand ca la sfarsitul acestei saptamani sa fie verificate toate documentele prezentate in dosare. -Este foarte probabil ca saptamana viitoare sa fie desemnat castigatorul licitatiei. APAPS nu are competenta de a declansa actiuni de verificare a documentelor depuse de potentialii investitori in dosarele de privatizare. Daca aceste documente sunt eliberate conform legii de institutiile in drept, acestea nu pot fi contestate-, ne-au declarat sursele citate.
Actuala stare de fapt in procesul de privatizare a societatii Romvag pune la indoiala reusita programului guvernamental de privatizare, care isi propune vanzarea marilor intreprinderi catre investitori strategici, capabili de a sustine atat procesul de productie, cat si ample proiecte de investitii.
Desi situatia financiara a societatii Romvag s-a imbunatatit incepand cu 1997, nevoia de investitii in retehnologizare este foarte mare. Potrivit directorului general, Ion Dinoiu, parcul de utilaje al uzinei trebuie reinnoit in totalitate, pentru a se putea obtine produse la standarde europene si mondiale. Pe de alta parte, este de la sine inteles ca numai un investitor strategic poate asigura piete de desfacere externe pentru vagoanele produse la Caracal.
In ultimii 11 ani, Romvag a avut o evolutie spectaculoasa, ajungand din pragul disparitiei in topul companiilor de profil din tara. Intre 1990-1994, scaderea continua a numarului de comenzi a atras, pe de o parte, acumularea masiva de datorii catre bugete si furnizori si, pe de alta parte, disponibilizari masive de personal (de la 2.200 la 380 de angajati). In acel moment, uzina a intrat intr-un amplu proces de restructurare, care a inceput sa-si arate roadele in 1995. Din acel an, evolutia societatii a fost constant pozitiva (in doi ani nu mai avea nici o datorie catre bugete sau utilitati publice), dar cu toate acestea, in 1997, FPS a inclus-o, alaturi de alte 16 intreprinderi, pe o lista -neagra-, in vederea lichidarii. Masivele proteste sindicale si unele interventii politice au salvat insa uzina de la disparitie. Cifra de afaceri a Romvag a crescut de la 53,7 miliarde de lei in 1997 la peste 512 miliarde de lei in 1999, rata profitului brut obtinut fiind de peste 10% din cifra de afaceri in fiecare an. Pe langa APAPS, mai detin actiuni Romvag si SIF Oltenia (43,9%), salariatii uzinei (5%) si altii (0,3%).
