Program de muncă de 16 ore, sclavagism, contracte de muncă doar pe perioadă determinată – așa au „explicat“ sindicaliștii noul cod al muncii. Au ieșit „pe sticlă“ și au chemat romånii în stradă. Liderul „Cartel Alfa“, Bogdan Hossu, anunța chiar că a făcut rost de pietre! Cånd FMI spune că trebuie eficientizate companiile de stat și vorbește despre concedieri, sindicaliștii au același răspuns – cheamă oamenii în stradă. Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI, declara la ultima vizită în Romånia că fiecare euro pe care o companie de stat îl pierde e acoperit din buzunarele romånilor. Dar liderii de sindicat nu sunt interesați de eficientizarea acestor companii, ci de numărul de angajați, pentru că fiecare dintre aceștia cotizează lunar la sindicat. Nu contează performanțele sau adevăratele costuri ale menținerii unui număr nejustificat de mare de salariați.
Ce „uită“ liderii de sindicat să spună este că România este pe locul 114 din 139 de țări în ceea ce privește flexibilitatea pieței muncii. Că atunci cånd este foarte greu să faci disponibilizări, te gåndești de două ori înainte să faci angajări. Protecția exagerată a angajatului taie oricui cheful de investiții, fie că vorbim de patronii din Romånia, fie de oamenii de afaceri străini. De ce ar veni un investitor străin în Romånia? De ce să se lege la cap, cånd poate alege o țară vecină unde forța de muncă e la fel sau chiar mai ieftină și legislația muncii mai prietenoasă?
Competența este cea care trebuie să protejeze angajatul, nu contractele colective de muncă, iar salariul trebuie să reflecte performanța și nu abilitățile liderilor de sindicat de a face presiuni și de a scoate oamenii în stradă cu sau fără pietre!
De asemenea, sindicaliștii „uită“ să compare noul Cod al Muncii cu legislația similară din alte țări europene. Dacă despre Franța se spune că ocupă locul I între țările în care lucrătorii sunt protejați în mod excesiv, Marea Britanie se află la polul opus cu un cod al muncii exagerat de flexibil. Creșterea perioadei de probă la 90 de zile a fost una dintre modificările criticate dur de sindicate.
Spre comparație, în Marea Britanie, este stabilită o limită legală a perioadei de probă, dar majoritatea angajatorilor preferă… nouă luni.
În Germania, despre care specialiștii europeni spun că are cel mai echilibrat cod al muncii, perioada de probă poate fi de trei, șase sau nouă luni.
Potrivit noului Cod al muncii, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice. Pe durata sau la sfårșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia. Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă. Pentru absolvenții instituțiilor de învățămånt superior, primele șase luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu. Fac excepție acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfårșitul perioadei de stagiu, angajatorul eliberează obligatoriu adeverința care este vizată de Inspectoratul Teritorial de Muncă în a cărui rază teritorială de competență acesta își are sediul. Modalitatea de efectuare a stagiului se va reglementa prin lege specială.
Nici în cazul contractului de muncă pe perioadă determinată nu suntem la extreme. În Ungaria, spre exemplu, durata maximă a unui astfel de contract este de 5 ani. În Germania durata maximă este de 2 ani, dar poate fi prelungit succesiv de patru ori, ajungåndu-se astfel la 8 ani.
În Romnia, potrivit noului Cod al Muncii, contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni, față de 24 de luni cât prevede actualul Cod al Muncii. Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 81 și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau lucrări. Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată. Contractele individuale de muncă pe durată determinată, încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.
Cele 16 oră de muncă pe zi sunt de fapt 8
În ceea ce privește declarațiile cum că romånii vor fi obligați să muncească 16 ore pe zi este suficient să amintim că, potrivit Constituției (art. 41 alin. 3), durata normală a zilei de lucru este în medie de cel mult opt ore.
Potrivit noului Cod al Muncii, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, (față de 3 luni, potrivit formei actuale a Codului Muncii) să nu depășească 48 de ore pe săptămână. Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni. Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecția sănătății și securității în muncă a salariaților, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referință stabilită la alin. (3), dar pentru perioade de referință care în niciun caz să nu depășească 12 luni.
Închisoare pentru munca la negru
O altă prevedere foarte importantă a noului Cod este înăsprirea sancțiunilor pentru munca la negru. Astfel, instanța de judecată poate dispune și aplicarea uneia dintre următoarele pedepse complementare: a) pierderea totală sau parțială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestații, ajutoare sau subvenții publice, inclusiv din fonduri UE, pentru o perioadă de pånă la cinci ani; b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziții publice pentru o perioadă de pånă la 5 ani; c) recuperarea integrală sau parțială a prestațiilor, ajutoarelor sau subvențiilor publice, inclusiv a fondurilor UE, atribuite angajatorului pe o perioadă de pånă la 12 luni înainte de comiterea infracțiunii; d) închiderea temporară sau definitivă a punctului ori punctelor de lucru în care s-au comis infracțiunea sau retragerea temporară ori definitivă a unei licențe de desfășurare a activității profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.
Perioadă-tampon de 45 de zile la disponibilizări colective
Președintele UNPR, Marian Sårbu, a declarat, ieri, că în cadrul discuțiilor din coaliția guvernamentală s-a convenit ca în Codul Muncii să se prevadă că disponibilizații colectiv au prioritare la reangajare o perioadă de 45 de zile. Astfel, varianta Codului Muncii pe care Guvernul își va angaja răspunderea în Parlament va introduce o perioadă de 45 de zile de la disponibilizarea colectivă în care angajatorul să fie obligat să angajeze aceleași persoane, pe aceleași posturi, fără concurs sau perioadă de probă. Varianta inițială propusă de Guvern dădea libertate angajatorulului, în cazul disponibilizărilor colective, să reangajeze alte persoane pe posturile reînființate.
„Se pune astfel o barieră în calea unor abuzuri patronale. Cred că este o măsură de protecție destul de rezonabilă“, a spus Sårbu.
Guvernul s-a reunit, ieri seară, în ședință specială, pentru a discuta amendamentele depuse la proiectul de modificare a Codului Muncii.
