Victor Atanasie Stănculescu a încetat din viață. Remarcat în zilele fierbinți din decembrie 1989, fostul general a fost artizanul loviturii de stat care l-a adus la putere pe Ion Iliescu. Degradat de Înalta Curte, fostul general a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru crimele din decembrie 1989. Jurnalistul George Roncea îi creiona în 2009 portretul în ziarul Curentul, în articolul „1989-2009. Adevărul?… În sfârşit?”
„S-au împlinit cei 20 de ani în care am trăit marcaţi de infamanta etichetă de „stupid people“ aplicată românilor de agentul multiplu Silviu Brucan. Au apărut în această perioadă mărturii dintre cele mai avizate ale unor generali care s-au aflat în centrul evenimentelor din decembrie 1989. Generalul Victor Atanasie Stănculescu a lansat o carte pe această temă, cu titlul „În sfârşit adevărul…“, generalii SRI şi ai fostei Securităţi Aurel Rogojan şi Iulian Vlad s-au exprimat şi ei public, pentru prima oară, afirmând tranşant că am avut de-a face, în 1989, cu o lovitură de stat dominată în principal de Moscova. „S-au răzbunat asupra lui Ceauşescu cei cărora el li s-a împotrivit după 1968, adică ruşii“, a afirmat deschis Stănculescu, singurul fost vârf al sistemului comunist condamnat definitiv pentru morţii de la Timişoara.
Desigur, Stănculescu se consideră nevinovat şi arată cu degetul către Ion Iliescu. Iliescu spune că dacă cineva va îndrăzni să-l judece vor urma proteste de stradă ale „revoluţionarilor“ creaţi de el la apelul bocancilor, cei 30.000 de posesori ai certificatelor de revoluţionar, mulţi dintre ei miliţieni securişti etc, care sunt beneficiari ai unor privilegii asemănătoare foştilor ilegalişti comunişti din vremea tinereţii revoluţionare a lui Ilici. Prin această masă de manevră şi-a legitimat Iliescu aparenţa de „revoluţie“.
Documentele Parchetului Militar, scoase la lumină de „EvZ“ arată că nu mai puţin de 102 ofiţeri de armată şi miliţie, în frunte cu fostul preşedinte Ion Iliescu, au fost puşi sub acuzare pentru moartea a 942 de români care au fost ucişi după 22 decembrie, când Ceauşescu fusese deja mătrăşit, iar Iliescu preluase puterea. Putere acaparată de un grup bine consolidat de agenţi ai GRU şi KGB, care şi-au făcut de cap cum au vrut ei odată ajunşi în fruntea statului, prin voia lui Ion Iliescu. Până la acest punct s-a ridicat o grămadă de victime de şase ori mai mare decât grămada de cadavre produse de regimul Ceauşescu.
Decoraţii şi avansări pentru inculpaţii Dosarului Revoluţiei
Ceata lui Iliescu a beneficiat de avansări la excepţional pe scara ierarhică după 1990, ocupând funcţii importante în statul care le-a plătit, pe lângă pensiile speciale, plăţi compensatorii de milioane de lei. Tot Iliescu i-a şi decorat. De exemplu, fostul sublocotenent din activul UTC al Armatei, Dumitru Venicius Iliescu, actualmente general, primea medalia Revoluţiei Române din Decembrie 1989 prin decretul numărul 30 din data de 20.02.1992, publicat în Monitorul Oficial din 24.02.1993. Alţi cercetaţi de pe lista Parchetului, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, Teodor Brateş, primeau în baza decretului nr.110 din 13 decembrie 1991, publicat în Monitorul Oficial nr. 40 din 24 februarie 1993, titlul de „Erou-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989“, titlul de „Luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989“ şi medalia „Revoluţia română din decembrie 1989“.
În dosarul Parchetului se mai află un mare număr de generali, inclusiv generalul Geoană, fostul comandant al Apărării Locale Antiaeriene, tatăl lui Mircea Geoană, dar şi Virgil Măgureanu, contraamiralul Cico Dumitrescu, viceamiralul Dinu Gheorghe, aceştia din urmă aflaţi şi pe lista de urmăriţi ai unităţii anti-KGB 0110 a DSS.
„Evenimentul Zilei“ mai scrie: „Acuzaţi de genocid, «generalii lui 22 decembrie» au fost ridicaţi în grad şi în funcţii de Ion Iliescu. Alături de Ion Iliescu au statut de învinuit în dosarul «Revoluţiei» o pleiadă întreagă de ofiţeri – mare parte dintre ei generali de armată, miliţie şi securitate.
Acuzaţiile, aceleaşi: omor, genocid, distrugerea, jefuirea şi însuşirea unor obiective şi valori culturale, fapte care ar fi fost comise după fuga lui Ceauşescu, adică începând de pe 22 decembrie.
Unii – precum generalul Andruţă Ceauşescu (fratele dictatorului), Silviu Brucan, Nicolae Pleşiţă, generalii Nicolae Militaru (numit de Ion Iliescu, în decembrie ’89, ministru al Apărării), Ştefan Guşe (fost şef al Marelui Stat Major) sau Ioan Geoană (tatăl lui Mircea Geoană, fost comandant al apărării antiaeriene) – au murit. Alţii, deşi nomenclaturişti celebri, precum Tudor Postelnicu, sunt greu de găsit, după cum susţin surse judiciare.
Iar cei mai „importanţi“ – având în vedere nu doar stelele de pe epoleţi, ci şi funcţiile pe care le-au ocupat în stat, în ultimii 20 de ani, dar mai ales faptul că pot răspunde pentru faptele lor – nu au aflat până acum că sunt vizaţi de anchetă.
„Vor fi chemaţi la audieri, în următoarele luni“, dau asigurări surse judiciare. Între „greii“ dosarului: Toma Zaharia, Eugen Bădălan, Mircea Mureşan, Cico Dumitrescu (fost consilier prezidenţial al lui Iliescu) sau Gheorghe Dan (al cărui nume a fost vehiculat în dosarele „Bancorex“ şi „Jimbolia“).
Numitorul comun Ion Iliescu
„Toţi aceşti oameni cu «afaceri penale», pensii şi solde de milioane au un numitor comun: Ion Iliescu. Dacă nu au mai primit o stea de la fostul preşedinte, au ocupat funcţii importante în perioada în care acesta şi PSD – partidul pe care l-a condus atâţia ani – au fost la putere. Aceşti oameni au beneficiat din plin de Revoluţie“, au explicat sursele citate.
Spre exemplu, generalul Toma Zaharia a ocupat postul de prim-adjunct al ministrului PSD al Internelor Ioan Rus, în perioada 2000-2004. Supranumit „Generalul Heroină“ – întrucât numele său a fost legat de o „afacere“ cu precursori pentru droguri, „furnizaţi“ de Sintofarm, societate condusă la acel moment de soţia sa – „TZ-ul“, aşa cum îl alintau sub ordonaţii, a semnat, în 2004, cu EADS, controversatul contract de un miliard de euro, pentru securizarea frontierelor.
La începutul anului 2005, la momentul pensionării sale, Zaharia a fost considerat cel mai bogat „rezervist“ al poliţiei, încasând plăţi compensatorii de un miliard de lei vechi. Nici generalul Mircea Mureşan nu a stat mai rău. Fost şef al Statului Major General, Mureşan şi-a finalizat parcursul vieţii publice candidând din partea PSD pentru un post de senator în Colegiul Ilfov, la alegerile parlamentare din 2008.
Deşi numele său a fost legat de represiunea de la Timişoara, Eugen Bădălan a primit câte o stea pe umăr de la Ion Iliescu, în 2000 şi în 2004, când a fost avansat şi pe poziţia de şef al Marelui Stat Major. Pe final de mandat, el a fost acuzat însă de procurorii DNA că ar fi prejudiciat Armata cu peste 26 de milioane de lei, în urma unui contract încheiat cu Tofan Group.
Deşi li s-au adus cele mai grele acuzaţii prevăzute de Codul Penal (omor, în toate formele lui, genocid, distrugerea, jefuirea şi însuşirea unor obiective şi valori culturale), niciunul dintre vârfurile acestui dosar nu a ajuns până acum în faţa judecătorilor“.
Deturnarea şi confiscarea mişcării anticomuniste a tinerilor
Cei peste 100 de inculpaţi din Dosarul Revoluţiei, nederanjaţi până acum, cu excepţia notabilă a generalului Stănculescu, singurul condamnat până acum, au constituit Garda Pretoriană a Regimului Iliescu, cu nimic mai corupt şi ticălos decât Regimul Ceauşescu. Sutele de tineri ucişi în stradă, ieşiţi să lupte împotriva comunismului, au fost piedestalul de cadavre pe care s-au căţărat nomenclaturiştii eşalonului doi al Partidului şi Securităţii, eşalon infuzat şi dirijat de agentura KGB şi GRU adânc infiltrată în sistem.
Dacă Ceauşescu a plătit cu viaţa, prin ordinul expres al lui Ion Iliescu, pentru că i-a enervat pe ruşi, după cum zice generalul Stănculescu, înseamnă că şansele de a-l vedea pe Ion Iliescu judecat sunt determinate de un singur parametru – major. Despăducherea sistemului politic şi judiciar, a instituţiilor-cheie ale statului aflate încă sub control rusesc. Probabil că asta va fi una dintre principalele mize ale generaţiei noastre.
Poate astfel vom reuşi să-i facem să plătească pe uzurpatorii fesenişti care au deturnat şi confiscat mişcarea anticomunistă care ne-a scos în stradă în decembrie 1989 şi iunie 1990.” George Roncea
