In ultimele luni v-am relatat pe larg despre grozaviile din Administratia Nationala “Apele Romane”, aflata sub autoritatea Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor, nepedepsite inca si neoprite de nici o autoritate a Statului.
Acest Stat in Stat, isi desfasoara activitatea dupa reguli proprii, ca intr-o CASTA de neatins, fie ca este vorba de fraudarea banului public, prin investitii de gospodarire a apelor (diguri, baraje, regularizari ale albiilor cursurilor de apa, decolmatari, etc.), fie prin achizitii de bunuri si servicii la preturi exorbitante, fie prin valorificarea preferentiala si in interes propriu a resurselor naturale puse la dispozitie cu ingaduinta de Statul Roman, fie prin angajari preferentiale sub masca legalitatii, sau prin abuzuri flagrante impotriva salariatilor care nu subscriu sistemului mafiot.
De aceasta data vom devoala motivul real pentru care casta mafiota a reusit pana in prezent sa scape de autoritatea “functionarului public”, care le-ar fi prejudiciat sefilor politici, avizi de bani publici, interesele obscure.
Definitia functionarul public este data in Codul penal, la art.175 “Art. 175(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia; (2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Sintagma PUBLIC, potrivit aceluias act normativ este evidenta: Art.176: “Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică”
Este evident ca atat A.N. Apele Romane (si cele 11 subunitati ale sale cu personalitate juridica – Administratiile Bazinale de Apa), este potrivit art.1 din OUG 107/2002 actualizata, aprobata prin Legea nr.404/2003 “institutie publica de interes national”, si conform art 2:“administreaza bunurile din domeniul public al statului, de natura celor prevazute la art. 136 alin.(3) din Constitutia Romaniei, republicata, bunurile proprietate publica prevazute de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare,…
Interese de ordin mafiot au strecurat pe sub usa executivului, prin OUG 73/2005, o fraza neobservata nici macar de legislativul care a aprobat-o fara prea mare atentie: “Personalul Administratiei Nationale Apele Romane si al unitatilor subordinate nu se incadreaza in categoria functionarilor publici”.
Aparent neobservata fraza, nu ar fi adus mare dezavantaj Statului Roman, fiind justificata prin utilizarea de catre aceasta institutie a unor venituri proprii, sub “caciula” art. 6, lit a din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici.: “Prevederile prezentei legi nu se aplica:a)personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice, care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, paza, precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogative”.
Iata insa ca “socoteala din targ nu s-a potrivit cu cea de acasa”. Desele si flagrantele hotii ale conducatorilor avizi de ban public au fost atat de mari si dese, incat unele autoritati de control ale Statului, nu au mai putut acoperi flagrantele ilegalitati de la Apele Romane, astfel incat Curtea de Conturi sesizata de unii salariati ce nu au subscris stilului mafiot de frauda, a constat inca din anul 2012 ca in aceasta institutie ilegalitatile sunt evidente.
Nu numai aspectele legate de fraudele specificate mai sus au fost savarsite de Casta intangibila, ci si sistemul de salarizare a fost ajustat pe masura unei societati comerciale private, aceasta administratie avand dreptul potrivit OUG 107/2002 sa isi negocieze salariile functie de veniturile “proprii” realizate.
Nimeni nu s-a uitat la profitul anual al acestei institutii, la caracterul “privat” al veniturilor (veniturile fiind cele din valorificarea resurselor naturale ale….Statului Roman), fapt ce a condus la acordarea de salarii preferentiale, negociabile pentru marea masa de salariati, dar acordate cu larga ingaduinta, fara nici o urma de bun simt, celor ce accepta fraudarea bugetului Statului Roman, sporuri, indemnizatii si alte asemenea.
Si de aceasta data Curtea de Conturi a indraznit sa “ia taurul de coarne” consemnand in rapoartele sale din anii 2012 – 2015 aspectele despre care am scris mai sus, precum si faptul ca salarizarea personalului din Apele Romane se supune legilor salarizarii personalului platit din fonduri publice: ““Din examinarea textelor de lege consemnate anterior, rezulta ca dispozitiile Legii cadru nr 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, se aplica inclusiv Administratiei Nationale Apele Romane, in calitate de institutie publica ce se finanteaza din venituri proprii si subventii de la bugetul de stat…”
Evident ca lipsa “functionarului public” a generat speranta mafiotilor, ca vor reusi sa abata atentia opiniei publice si a autoritatilor judiciare pentru vesnicie.
Acelasi mod de lucru, dar sub o alta forma, s-a petrecut si in domeniul silvic. Si acolo, gestionarii bunului public si-au permis sa jefuiasca avutia nationala din padurile tarii. Nici nu se gandeau sefii ROMSILVA ca vor da socoteala pentru faptele savarsite “la umbra padurii”, pana nu a inceput vandalizarea masiva prin firmele care ne fura aurul verde. Si atunci, ramasi fara umbra secularilor arbori, s-a vazut ca lipsa “functionarului public” a generat neglijenta, indolenta si frauda.
In acest caz, prin Decizia ICCJ nr. 3/2014 – in aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, a decis ca urmare a Recursului in interesul legii formulat la data de 27 februarie 2014 de catre Procurorul general al Romaniei , privind Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 58 alin. (1) din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobata cu modificari prin Legea nr. 427/2001, s-a decis ca mare parte din personalul silvic face parte din categoria functionarilor publici.
Ne asteptam ca ministrul tehnocrat Cristiana Pasca Palmer, sa faca dreptate in institutiile aflate in subordinea Ministerului pe care il conduce, initiind pe cai legale, demersuri in vederea incadrarii in categoria functionarilor publici a tuturor salariatilor care administreaza bunul public.
Poate abia atunci, sefii Apelor Romane vor fi nevoiti sa apere interesul public, sa demaste faptele ilegale si furtul din avutia nationala. Pana in prezent, nici macar actualul director Nicolae Barbieru, aflat la carma institutiei din luna martie, nu ne-a convins ca doreste acest lucru, ba din contra, avem suspiciuni ca a fost absorbit de sistem.
Evident ca aceasta actiune mai poate avea sorti de izbanda doar pana la preluarea din nou a Ministerului de catre factorul politic, cand interesele vor genera o cu totul alta strategie: Aceea de pana acum !
