La data de 30 octombrie 1995, o echipa de comisari ai Garzii Financiare Bucuresti a finalizat controlul efectuat la SC Contransimex SA, tematica fiind -verificarea calculului si a virarii TVA aferenta importului si livrarilor de bunuri-. Controlul a constatat ca SC Contransimex s-a sustras de la plata TVA, legal datorata, in suma totala de 695 milioane de lei reprezentand TVA si 334,9 milioane de lei penalitati.
Suma provine din neevidentierea TVA aferenta livrarii de 176 de autotrenuri Mercedes/Schmitz catre mai multi transportatori din Romania, pe baza unor contracte in sistem leasing, cu clauza transferarii dreptului de proprietate dupa plata ultimei rate. Contransimex a refuzat sa plateasca miliardul la care-l obligase Garda, contestand procesul-verbal, pe rand, la Ministerul Finantelor si in Justitie. Dupa cinci ani de -judecati-, Contransimex a fost obligat de Curtea Suprema de Justitie la plata celor 1,03 miliarde, timp in care statul roman a pierdut 430.000 de dolari SUA. Aceasta, deoarece, la data incheierii procesului-verbal, cele 1,03 miliarde valorau circa 470.000 de dolari SUA, iar, in prezent, suma nemaireprezentand decat 35.000 de dolari. SC Contransimex, o societate-mamut care desfasoara in principal activitati de constructii pentru diverse obiective, inclusiv in tarile arabe, a fost inclusa pe lista societatilor care au obligatii de plata restante fata de stat, ca urmare a imprumuturilor externe contractate, garantate de stat si neachitate de acestea la scadenta.
Cum s-a produs evaziunea
Autotrenurile au fost importate direct de Contransimex pe baza unui credit extern garantat de Ministerul Finantelor, garantie aprobata prin HG 622/1922. Pentru aceste autotrenuri, Contransimex a achitat Taxa pe Valoarea Adaugata, dar nu a evidentiat-o nici in contabilitate, conform legislatiei, nici in documentele specifice (Jurnal de cumparari, decont Taxa pe Valoarea Adaugata). Autotrenurile, destinate transportului international, au fost valorificate pe piata interna pe baza unor contracte de leasing, pentru care s-au incheiat procese-verbale de predare-primire, fara a se intocmi factura fiscala. In acest mod, Contransimex a incalcat Normele Metodologice ale OG 3/1992 (privind instituirea Taxei pe Valoarea Adaugata, intrata in vigoare la 1 iulie 1993), care stipuleaza obligativitatea consemnarii livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii in facturi sau documente inlocuitoare. Suma stabilita de plata de catre Garda Financiara, de 1,03 miliarde de lei, a fost calculata pe baza situatiei ratelor scadente, centralizate pe clienti, tinandu-se cont si de Taxa pe Valoarea Adaugata deductibila achitata de Contransimex in vama, cu ocazia importului autotrenurilor, chiar daca neevidentiata in documentele financiar-contabile. Totodata, Contransimex a fost amendata contraventional cu doua milioane de lei, in baza prevederilor Legii 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale. Procesul-verbal de control al Garzii a fost semnat de Contransimex cu mentiunea -urmeaza contestatie in temeiul legal-. Principala motivatie a societatii a fost ca cele 176 de autotrenuri au fost obiectul prestarii de servicii la export, prin inchirierea autotrenurilor.
Contestatia s-a plimbat un an si trei luni prin minister
Contestatia a fost solutionata de Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor din Ministerul Finantelor, dupa mai bine de un an fiind respinsa, abia la data de 30 ianuarie 1997. S-a considerat, de catre Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor, ca livrarile de autotrenuri la intern dupa data de 1 iulie 1993 constituie o operatiune de vanzare -in sistem leasing-, cu clauza trecerii proprietatii asupra bunurilor dupa plata ultimei rate, -pentru care SC Contransimex SA avea obligatia calcularii, evidentierii si virarii ultimei Taxe pe Valoarea Adaugata, faptul generator intervenind la data prevazuta pentru plata ratelor-.
Justitiei i-au trebuit alti trei ani sa rezolve cazul
Solutia data de specialistii Ministerului Finantelor a fost contestata in Justitie la data de 13 februarie 1997, Contransimex solicitand anularea deciziei Ministerului Finantelor si suspendarea executarii procesului-verbal intocmit de Garda Financiara. Procesul a ajuns pe rolul Curtii Supreme de Justitie, Sectia Contencios Administrativ, care a decis, la data de 5 noiembrie 1998, casarea sentintei prin care Contransimex era obligata la plata si retrimiterea cauzei spre judecare instantei anterioare, deoarece… nu fusese citata ca parte in proces si Garda Financiara. Rejudecand cauza, Curtea de Apel Bucuresti a respins din nou cererea Contransimex, ultimul cuvant avandu-l Curtea Suprema de Justitie. Aceasta a admis partial recursul, in sensul in care a scutit Contransimex de la plata a 463 milioane de lei (reprezentand o suma egala cu plata TVA datorata pentru 1995 – articolul din lege care reprezenta baza legala fiind considerat neconstitutional), dar a dispus obligarea societatii la plata celor 1,03 miliarde de lei, reprezentand TVA datorata si penalitati de intarziere.
Nici TVA, nici impozit pe circulatia marfurilor
Astfel de contracte de vanzare in sistem leasing fac obiectul a repetate cereri si sesizari din partea unei alte societati bucurestene, SC Kron Construct SRL. Aceasta societate a cumparat de la Contransimex, in sistem leasing, 20 de autotrenuri, pentru care au fost incheiate procese-verbale de predare-primire cu cateva zile inainte de intrarea in vigoare a ordonantei privind instituirea TVA. Societatea a reclamat neinscrierea, de catre Contransimex, a TVA aferenta ratelor contractuale, achitate dupa data intrarii in vigoare a OG 3/1992. In raportul intocmit de expertul contabil Gheorghe Bucataru se apreciaza ca aceste rate sunt supuse regimului Taxei pe Valoarea Adaugata, trebuind evidentiata si virata TVA aferenta ratelor achitate dupa 1 iulie 1993. In replica, Doina Leonte, director general legislatie impozite indirecte la acea data (15 aprilie 1998), justifica neobligativitatea Contransimex de a defalca TVA pe baza HG 233/1993 (de aprobare a Normelor Metodologice pentru aplicarea TVA) mentionand punctul 12.11 din capitolul 12 al hotararii: -Sumele ramase de incasat la data aplicarii OG 3/1992 pentru livrari de bunuri si prestari de servicii cu plata in rate nu se supun TVA la termenele scadente dupa intrarea in vigoare a ordonantei-. Curtea Suprema de Justitie a infirmat insa acest punct de vedere, dat fiind faptul ca a clasificat contractele Contransimex cu transportatorii ca fiind de leasing: -A inchiriat autotrenurile cu clauza trecerii proprietatii asupra acestora dupa plata ultimei rate-. Ce este cel mai interesant la acest caz il reprezinta faptul ca nici macar o data Ministerul Finantelor nu a prezentat vreun act din care sa rezulte ca SC Contransimex a platit impozitul pe circulatia marfurilor (ICM) aferent livrarilor de autotrenuri catre Kron Construct, potrivit legislatiei in vigoare inainte de aparitia OG 3/1992, fapt remarcat si de Gheorghe Bucataru: -Era o obligatie elementara pentru organele de control sa anunte ca agentul economic Contransimex a platit Bugetului de Stat acest impozit indirect-. Ministerul Finantelor nu a raspuns solicitarii noastre de a preciza daca SC Contransimex si-a achitat datoria la plata careia a fost obligata de Curtea Suprema de Justitie.
