Am avut prilejul, in ultimele luni, sa vorbim, in aceste pagini, despre semne benefice de renastere a cinematografiei nationale. In anul 2002 s-a reritmicizat sirul premierelor romanesti – cateva dintre pelicule fiind de reala valoare artistica, printre ele numarandu-se Filantropica de Nae Caranfil, Occident de Cristian Mungiu, Turnul din Pisa de Serban Marinescu, Binecuvantata fii, inchisoare de Nicolae Margineanu, Dupa-amiaza unui tortionar de Lucian Pintilie, Noro de Radu Gabrea, coproductia internationala Amen de Costa Gavras. Imbucuratoare este si afluenta pe platouri a unor cineasti tineri (dupa debutul lui Cristian Mungiu, sunt asteptate, inca in 2002, debuturile unor regizori ca Adrian Popovici, Radu Muntean, apoi alte lungmetraje semnate de Calin Netzer, Catalin Saizescu, Titus Muntean, Andrei Enache), revenirea pe platouri a unor cineasti consacrati ca Malvina Ursianu, Ioan Carmazan, din nou Lucian Pintilie. Exista, asadar, lumini in cinematograful romanesc contemporan, dar exista si umbre. In acest ultim -capitol- se inscrie -cazul- Mircea Daneliuc.
Opera cinematografica a regizorului Mircea Daneliuc, extinsa pe parcursul a aproape doua decenii (1975-1994), ramane una dintre cele mai substantiale filmografii din intreaga istorie a filmului romanesc. Din pacate, cineastul – care avea 50 de ani cand a realizat ultimul sau film, si se afla in plina forta creatoare – s-a indepartat complet de platouri si, dupa inca o experienta de creatie nefinalizata, s-a refugiat in lumea literaturii, publicand doua romane incitante cu personaje din lumea filmului, dar renuntand – nu neaparat -de bunavoie- – la cariera de regizor. Nu ma intereseaza, acum si aici, motivele reale (si, poate, complicate) ale acestui -abandon-, regizorul isi are, probabil, si el, partea lui de vina, ceea ce ma preocupa in momentul de fata este faptul ca un cineast de talia lui Mircea Daneliuc s-a indepartat de angrenajul productiei cinematografice, iar noi – toti cei implicati, intr-un fel sau altul, in destinele filmului national – nu putem, nu avem dreptul sa lasam la voia intamplarii aceasta stare de fapt. Cinematografia romaneasca nu este atat de bogata ca sa-si permita luxul sa tina departe de platouri un regizor de certa valoare internationala! In istoria filmului nostru sunt cateva exemple (-pete de rusine- le-as numi) care vorbesc despre efectele nefaste ale unei atitudini pasive in astfel de situatii. Aleg doar doua dintre ele. Cariera unui regizor precum Liviu Ciulei (cariera cinematografica, pentru ca activitatea sa teatrala internationala n-a putut fi franata de nimeni!) s-a intrerupt, brusc, exact atunci cand regizorul, aflat la al treilea lungmetraj, producea o capodopera precum Padurea spanzuratilor, obtinand premiul de regie la Cannes. Ei bine, de atunci (cand avea putin peste 40 de ani) regizorul de film, pur si simplu, n-a mai existat, desi a avut proiecte fascinante – printre care un -decupaj- de capodopera dupa shakespeareanul Vis al unei nopti de vara – care n-au gasit intelegerea cuvenita la forurile de decizie. Alt -caz- este acela al regizorului Jean Georgescu, care facea ultimul sau film in 1968 (Pantoful Cenusaresei), pentru a ramane, printre noi, apoi, inca 36 de ani, ingropand – cu sprijinul unor gropari versati – proiect dupa proiect, Leonard, printul viselor bunicii, Frumoasa din Pascau (dupa Miss Romania de Cezar Petrescu) sau dragalasele scenarii pe care ni le citea in garsoniera lui de pe strada Ion Ghica, music-hall-ul S-a gasit scrisoarea pierduta – pe care ni-l si canta – sau superba nazdravanie numita Zorba Grecul n-a fost grec. Sunt aceste indepartari premature de pe platouri pierderi ireparabile pentru istoria filmului romanesc.
Sa ne ingaduim inca o pierdere -planificata-? Mircea Daneliuc inseamna enorm in devenirea contemporana a cinematografiei nationale. Intra in cinematograf cu un film evenimential, Cursa, in decembrie 1975 (pe un scenariu de Timotei Ursu). Trei oameni la drum: acesta este filmul de debut al lui Mircea Daneliuc, dar in aceasta -cursa- pe drumurile tarii (care dobandeste functii simbolice in conflict) se petrec multe, este -cursa- unor palpitante metamorfoze sufletesti, un film adevarat despre relatia individului cu mediul, cu societatea, cu el insusi, cu perechea, cele trei persoanje – interpretate de Tora Vasilescu, Mircea Albulescu, Constantin Diplan – sunt altele in finalul cursei, Cursa – acest film de mare simplitate si sensibilitate – devenind, in felul sau, un film-miracol. Regizorul avea sa revina pe ecrane in martie 1978, cu un film de istorie apropiata, Editie speciala, a carui actiune este plasata in Bucurestiul anului 1939, intr-o lume agitata, amenintata de spectrul razboiului, apoi, in aprilie 1980, cu Proba de microfon, un film de actualitate al unor relevante adevaruri de viata, cu -priza de sunet- in direct, dar si cu tipologii aprofundate si originale. Era primul -film de autor- al lui Mircea Daneliuc, ramas in continuare, cu mici exceptii, scenarist al propriilor filme. Tot in 1980, in decembrie, Mircea Daneliuc propunea spectatorilor filmul mai -special-, Vanatoarea de vulpi (o ecranizare, al carui scenariu l-a scris in colaborare cu autorul romanului inspirator, Niste tarani de Dinu Sararu). Punctul culminant al acelor ani a fost filmul Croaziera, prezentat pe ecrane in aprilie 1981, un film, pur si simplu, neverosimil, pentru ca nici pana astazi nu s-a demonstrat cum a fost posibila, in -epoca-, realizarea unui film ca acesta, despre un -carmaci- inconstient si incompetent, obtuz si ridicol, care-si poarta -corabia- spre dezastru, in sunet de fanfara. Filmul – cu Nicolae Albani pe post de -carmaci- – avea sa fie vazut de un milion si jumatate de spectatori, pana cand cineva si-a dat seama de -nocivitatea- peliculei si a trecut-o pe -linie moarta-. In anii *80, Mircea Daneliuc a realizat alte filme reprezentative, Glissando intai (dupa Omul din vis de Cezar Petrescu) si, inspre sfarsitul deceniului, capodopera numita Iacob, inspirata de Geo Bogza, unde, alaturi de Dorel Visan, juca o actrita seducatoare, Cecilia Barbora, care avea sa revina in majoritatea filmelor lui Daneliuc.
Imediat dupa *89, regizorul, scapat de corsetul cenzurii, a devenit unul dintre cei mai activi cineasti romani, transpunandu-si pe ecran doua proiecte mai vechi, pamfletul antitotalitar A unsprezecea porunca (aceasta a unsprezecea porunca fiind, desigur, -sa nu poruncesti-) si comedia sarcastica Tusea si junghiul, doua filme care, desigur, ar fi insemnat mai mult si altceva in anii dictaturii, cand au fost gandite pe vremea cand se stia foarte clar cine sunt -tusea- si -junghiul-. Creatia lui Mircea Daneliuc a continuat in forta cativa ani, actul creatiei devenind pentru cineast o exorcizare a propriilor dureri si tristeti pe care i le provoaca o societate bolnava din punct de vedere politic si social: Patul conjugal, Aceasta lehamite, Senatorul melcilor. Locul -disperatei luciditati- a regizorului, din filmele anilor *80, a fost luat de o disperare -bruta-, de o lehamite, uneori, fara margini. Iau un singur exemplu. Epilogul filmului Patul conjugal prefigureaza Capitala anului 2006 (in paranteza fie spus, se apropie?ë -scadenta-!): in asteptarea -cresterii zero-, sinistrele blocuri neterminate, cu macaralele lor ruginite, sunt la locul lor, viata s-a degradat intr-un hal fara hal, din oameni n-a ramas decat latura lor monstruoasa, pe mesele lor niste paste lipicioase, iar in paturile lor conjugale niste amoruri hidoase. Esential ramane faptul ca unul dintre cei mai importanti cineasti romani contemporani sta, de cativa ani, departe de platouri. A incercat, cu un deceniu in urma, un Ovidiu, un film inmormantat in hartoage birocratice. A filmat o buna parte dintr-un scenariu intitulat initial Allegro allarmato, caruia i-a schimbat ulterior titlul, zicandu-i Un glonte in gat (de ce oare?): o pelicula de o actualitate frapanta, un laitmotiv al intrigii fiind alarmele false privind amplasarea unor bombe in diferite locuri publice. Din motive diverse, si productia acestui film a fost oprita. Hotarat lucru, cum spuneam, nu ne putem permite luxul renuntarii la un cineast precum Mircea Daneliuc! Cine, oare, poate rezolva acest -caz-?
