Se discuta despre o oarecare responsabilitate a discursului in fata camerei de luat vederi. Ce spui si ce nu spui? Ce glume faci si ce glume nu faci? Ce arati si ce nu arati? Ce lamuresti si ce nu lamuresti? Cat ar parea de simplu la prima vedere, pentru jurnalist (spui tot, arati tot, lamuresti tot), indata ce incepe emisiunea o dai naibii de responsabilitate si faci ce poti ca sa iesi in evidenta, ca sa-ti creasca audienta.
Unul dintre procedeele preferate consta in a afirma raspicat, cand toata lumea intelege, ca tu nu intelegi nimic. Sigur, daca intrebi, ca Narcisa Suciu, cum o cheama pe sotia presedintelui Americii (-Laura sau Barbara?-) sau daca cineva iti explica implicatiile unei vizite la cel mai inalt nivel, iar tu o tii pe-a ta, ca -nu pricep o iota, stimati telespectatori- (T. Trandafir), iti atragi simpatia unora din public. Anume a acelora care-si fac un titlu de mandrie din a nu pricepe o iota. Cand esti vedeta, da bine sa nu pricepi. E un sortiment de modestie.
In rest, care ce s-a priceput: Loredana facea pe Marilyn Monroe, un cantaret al carui nume ne scapa acum se dadea George Clooney, fetele de la Blondi aratau natiunii ce inseamna plamani bine dezvoltati. Uite-asa, am marcat o vizita istorica, pacat ca nu s-au dat mici si bere.
Complementar acestor mostre de infantilism televizat, cu ceva vreme in urma am fost martorii unei interventii mature, de acolo de unde, drept sa spunem, nu ne mai asteptam: Stefan Banica Jr., intr-o emisiune a Eugeniei Voda. Pana mai ieri teribilistul adolescent (mult) intarziat, subiectul numeroaselor picanterii care fac deliciul rubricilor de scandal, straduindu-se sa-si expuna talentul in te miri ce flecustete de improvizatii cu pretentii artistice, tanarul actor pare ca s-a dezmeticit brusc. Inclinam sa credem ca n-a fost doar meritul excelentei Eugenia Voda, care gaseste intotdeauna cea mai potrivita -lumina- pentru invitatii sai.
Am intrezarit, in sfarsit, dincolo de ambalajul vorbelor, o convingere, un crez, tonul unuia care stie perfect unde a fost pana acum si unde are de gand sa ajunga. Am distins detasarea naturala a artistului stapan pe arta sa. Si nu in ultimul rand o colectie intreaga de vorbe de bun simt, ceea ce, haida-de, cu mare greutate culegem debarasand mesele cafenelei lui Teo. Sa vedem si de-acum incolo ce-om mai pati, caci l-am zarit dand tarcoale printre cesti si pe Mircica Badea. Cum, care Mircica? Unul.
