Devotați Domnului și statorniciți pe aceste meleaguri de aproape trei secole, rușii lipoveni – vechi creștini pravoslavnici – sunt cei care, în ciuda vicisitudinilor, și-au păstrat vie credința moștenită de la străbuni. Pescari dibaci, cărăuși și gospodari ai Piscului Brăilei, lipovenii se închină Lui Dumnezeu așa cum o făceau părinții părinților lor de dinainte de "schisma" de la 1654 (reformele patriarhului Nikon, pe care le-au contestat cu mult curaj). Adevărat "pământ al făgăduinței", Brăila – multă vreme cel mai important port al României – a înflorit pe vremea Monarhiei, datorită locuitorilor săi harnici, fie ei pământeni sau venetici. Printre aceștia s-au numărat și lipovenii, creștini pravoslavnici.
1% din populația Brăilei sunt lipoveni
La ultimul recensământ, cel din martie 2002, la Brăila trăiau 373.897 de bărbați, femei și copii, din care 3.559 erau ruși lipoveni (1% din totalul populației). Trecutul rușilor lipoveni este nemijlocit legat de evenimentele petrecute la mijlocul sec. XVII în Rusia, și anume reformele patriarhului Nikon, de la1654, contestate de o parte a populației și urmate de mișcarea cunoscută în istorie sub numele de "raskol".
Persecuțiile la care au fost supuși creștinii pravoslavnici de către biserica oficială i-au determinat să părăsească Imperiul Țarist încă de acum trei secole și jumătate, cele mai multe grupuri de "raskolnici" provenind din sudul actualei Republici Ruse și Caucazul de nord. În Rusia însă lipovenii au fost numiți "schismatici" și au fost prigoniți, ajungându-se până la distrugerea obiectelor de cult.
În 1783, împăratul Iosif al II-lea a acordat înlesniri credincioșilor de rit vechi deja stabiliți, precum și celor dornici să se stabilească în Nordul Bucovinei (teritoriu aflat la acea dată sub stăpânirea Imperiului Habsburgic). Multe familii de lipoveni au migrat în Bucovina, întemeind aici comunități noi. Al doilea val de emigrări – legate de prezența lipovenilor în teritoriile românești, inclusiv la Brăila – a avut loc la începutul sec. al XIX-lea. Grupuri de ruși lipoveni s-au stabilit pe malul Dunării, în apropierea Brăilei (aflată încă sub administrație turcească), punând bazele satului Piscul. În preajma anului 1839, lipovenii își construiesc aici prima lor biserică, din lemn, iar în anul 1854, alte două, una a popovtilor (Ovidenia, distrusă de un incendiu în 1924) și alta a bezpopovtilor (Pocrovul – Acoperământul Maicii Domnului). În prezent, în Pisc (devenit între timp cartier al Brăilei) sunt trei biserici lipovenești (din care două ale popovtilor): Ovidenia (Intrarea în biserică a Maicii Domnului), Sf. Nicolae și Pocrovul.
Moaștele lui Ambrozie
În 1940, după ce armata sovietică "eliberatoare" a ocupat Bucovina, cel de-al VII-lea Mitropolit al lipovenilor, Siluian, a fost nevoit să părăsească Bucovina și să se refugieze la Brăila. De la acea dată, Acoperământul Maicii Domnului a devenit Catedrala Mitropolitană, punte de legătură între credincioșii de rit vechi din România, Rusia, Statele Unite, Australia, Franța, Germania, Italia, Gruzia și alte țări ale lumii. În anul 2000, la Brăila au fost aduse moaștele primului Mitropolit al Bisericii de Rit Vechi, Ambrozie, mort în exil în orășelul austriac Zill și înhumat în cimitirul ortodox din Trieste (Italia). Brăila a devenit centru de pelerinaj pentru rușii lipoveni din întreaga lume. Prin strădania IPS Mitropolitul Leonti, actualul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, și a preotului paroh Vasile Cozma, vechea catedrală – declarată monument istoric în anul 1996 – va fi consolidată și restaurată cu sprijinul Ministerului Culturii, valoarea proiectului fiind de aproape jumătate de milion de euro.
