Cazul Santierului Naval Marea Neagra este fara precedent in istoria privatizarii romanesti. Prin manevre care de care mai dubioase, societatea care a castigat la licitatie pachetul de actiuni apartinand FPS nu a mai putut incheia contractul de vanzare-cumparare de actiuni. Apoi, si de aici reiese singularitatea acestui caz, aplicarea -eronata- a Legii privind proprietatea publica, si regimul juridic al acesteia a condus la diminuarea cotei de actiuni a FPS de la 42% la numai 2%, printr-o ciudata -echivalare- a patrimoniului cu capitalul social. SC Black Sea Shipyard, beneficiara licitatiei, a castigat irevocabil, la Curtea Suprema de Justitie, procesul cu FPS, dar nici acesta, nici actualul APAPS nu misca un deget pentru a restabili legalitatea si a pune in aplicare sentinta CSJ, care obliga la semnarea contractului de vanzare-cumparare cu Black Sea pentru 42% din actiunile santierului.
Privatizare -in grafic-
Santierul Naval din Navodari este cel mai nou de acest fel din Romania, fiind singurul care dispune de trei docuri plutitoare, necesare reparatiilor si intretinerii navelor care acosteaza aici. S-a infiintat ca societate comerciala cu personalitate juridica dupa 1989, denumirea fiind Santierul Naval -Marea Neagra- SA Midia. In luna decembrie 1998, actionarii societatii erau Fondul Proprietatii de Stat – 42,543%, cu 422.634 de actiuni, Societatea de Investitii Financiare Transilvania – 43,307%, si PAS-ul societatii, cu 14,15% din actiuni.
Societatii i-a venit randul la privatizare in decembrie 1998. Procesul de privatizare a debutat normal. La data de 10 decembrie 1998, FPS a organizat sedinta de negociere directa pentru vanzarea intregului pachet de actiuni pe care-l gestiona.
Pentru cumpararea pachetului de actiuni al FPS s-au prezentat trei ofertanti: SC Sammarina Shipping and Trading- Constanta, SC -Black Sea Shipyard Rom- Constanta si PAS-ul societatii (Midianav).
In urma negocierii a fost declarata castigatoare detasata, SC -Black Sea Shipyard- SA. Aceasta a oferit 120.529 lei/actiune, deci 50,9 miliarde de lei pentru intreg pachetul, si 1.163.200 de dolari SUA investitii din surse proprii pe o perioada de trei ani. Comparativ, Sammarina a putut oferi 16,9 miliarde de lei (40.101 lei/actiune), iar PAS Midianav – 30,4 miliarde (72.000 lei/actiune), investitiile -oferite- de celelalte doua societati fiind de 2,25 milioane de dolari pe trei ani (Sammarina) si 6,5 miliarde de lei (PAS Midianav). Ca urmare, oferta Black Sea a fost evaluata de FPS cu 156,8 puncte, fata de 94,6 (PAS) si 63,8 (Sammarina).
Contractul nu a mai fost incheiat, FPS dispunand anularea rezultatelor licitatiei pe baza unei adrese dubioase (datata 18 decembrie 1999) a Directiei Financiare Constanta, care constatase o presupusa evaziune fiscala a societatii castigatoare, doar presupusa, deoarece decizia a fost ulterior anulata de Directia de Solutionare a Plangerilor din Ministerul Finantelor. Suspect este faptul ca adresa trimisa la 18 decembrie avea anexat (dupa cum reiese din documentele oficiale) procesul-verbal de control datat tot 18 decembrie, dar in care se mentioneaza ca ultima zi a controlului data de 21 decembrie (?!). Fara a mai pune la socoteala ca unul dintre inspectorii de la DCFS era membru al PAS Midianav, concurenta la privatizare, controlul fiind efectuat de o persoana care ar fi putut fi interesata sa caute cu lumanarea contraventiile societatii.
FPS a fost devalizata de actiuni
La data de 24 noiembrie 1998 a fost publicata in -Monitorul Oficial- (M.O.), Legea privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Aceasta, impreuna cu Ordonanta 22, publicata in -M.O.- la data de 29 ianuarie 1999, -au determinat Comitetul de Directie al FPS sa hotarasca, pana la definitivarea structurii patrimoniului si capitalului social al societatii, sistarea vanzarii pachetului de actiuni detinut de FPS-, trebuind ca organele statului sa procedeze la inventarierea bunurilor care se constituiau ca proprietate publica, potrivit reglementarilor.
Pe baza prevederilor aceleiasi legi (213/1998), FPS a fost deposedata ulterior de aproape intreg pachetul de actiuni detinut la Navodari. La data de 10 iunie 1999, la SC Santierul Naval Marea Neagra a fost convocata AGA, care a decis micsorarea capitalului social al societatii, prin reducerea numarului de actiuni detinute de FPS, de la 422.634 la 12.291 de actiuni (de la 42% la 2,1%). Manevra de deposedare a FPS de actiunile detinute este singulara in intreaga istorie a privatizarii romanesti. Mai intai, actionarii societatii au identificat o parte din patrimoniul societatii ca fiind domeniu public, care trebuia restituit statului, dupa care s-a facut o asa-zisa echivalenta intre valoarea estimata (nu reevaluata) a patrimoniului si capitalul social, rezultatul final fiind reducerea cotei de actiuni a FPS. In acest mod, doua persoane fizice, Stroe Felix si Ion Dumitrache, au devnit actionari majoritari ai societatii, cu 73,26% din actiuni, desi ei cumparasera doar pachetul de 43,3% din actiunile societatii, de la fostul proprietar SIF Transilvania. Modul in care aceste actiuni au fost trecute la domeniul public incalca insasi legea pe baza careia s-a realizat -scoaterea din carti- a FPS, lege care stipuleaza la articolul 8: -Trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societatilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar, se poate face numai cu plata (…)-.
Ce este extrem de grav il reprezinta faptul ca reprezentantul FPS in AGA nu numai ca a votat fara a avea mandat special de la institutia care-l delegase, dar nici nu a votat impotriva hotararii si nici nu a facut opozitie fata de incalcarea ordinii de zi in care era inscrisa doar aprobarea in principiu a reducerii capitalului social. Din cauza acestei actiuni, FPS nu s-a mai putut prevala de prevederile Legii 31/1990, care stipuleaza: -Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in Justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in ?çMonitorul Oficial?ê al Romaniei, de oricare dintre actionarii (…) care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei-.
SC Black Sea a castigat procesul cu FPS
Imediat dupa anularea rezultatului licitatiei, SC Black Sea a actionat in judecata Fondul Proprietatii de Stat. Expertiza contabila judiciara, efectuata de inspectorul de fisc desemnat de Parchet, a infirmat existenta evaziunii fiscale de sase miliarde de lei constatate in acel proces-verbal cu cantec de care am amintit mai sus. Ca urmare, Tribunalul Bucuresti, Sectia Comerciala, a hotarat: -obliga parata (n.r. FPS) sa incheie contractul de vanzare-cumparare de actiuni pentru 422.634 de actiuni detinute la SC Santierul Naval Marea Neagra SA. Dispune sistarea oricarei alte licitatii a pachetului de actiuni detinute de parata la SC Santierul Naval Marea Neagra-. Apelul formulat de FPS a fost respins ca nefondat, FPS facand recurs la Curtea Suprema de Justitie. Aceasta a respins recursul FPS, obligandu-l, irevocabil, sa incheie contractul de vanzare a actiunilor cu SC Black Sea Shipyard.
APAPS s-a culcat pe o ureche
Abia dupa sentinta Curtii Supreme de Justitie, FPS a cerut radierea mentiunii de reducere a capitalului social al Santierului Naval Marea Neagra (actualmente SC 2×1 Holding – Cape Midia Shipyard SA), dar cererea i-a fost respinsa de Tribunalul Constanta. Moment din care FPS nu a mai intreprins nimic sa-si recupereze bunurile si sa aplice hotararea Curtii Supreme de Justitie. -In aceasta situatie, consideram ca Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului nu poate fi obligata sa incheie contractul de vanzare-cumparare de actiuni cu SC Black Sea Shipyard decat in cazul reintregirii pachetului de actiuni-, afirma Florin Enache, director al Directiei Control din cadrul APAPS.
