Inca din primele zile dupa instaurarea controversatului afacerist Ovidiu Tender in fruntea Uniunii Generale a Industriasilor din Romania – UGIR-1903, s-au facut auzite mai multe voci care au cerut indepartarea acestuia de la conducerea (si chiar din componenta) confederatiei patronale. Pe atunci (inceputul lunii august 2003), afaceristul timisorean se remarca in scandalosul tandem cu Willem Matser, intr-o afacere necurata, de talie internationala. Acum, cand numele lui Tender apare indisolubil legat de megaescrocheria RAFO, s-au mai intetit si contestatiile la adresa lui, dar nu aceasta este explicatia pentru oportunitatea ca UGIR-1903 sa se descotoroseasca de Tender. Adevarul este ca evenimentele in lumea patronala incep sa se precipite: George Copos vrea unificare, Legea patronatelor va fi modificata, iar CES va avea presedinte din partea patronala. Participarea UGIR-1903 este insa exclusa, tocmai din cauza imaginii sifonate a presedintelui sau. Iar -concurentii- (liderii celorlalte confederatii)… jubileaza!
Potrivit unor surse din cadrul confederatiei, in UGIR-1903 se resimte, in aceasta perioada, o stare de -maxima tensiune- generata de faptul ca -majoritatea proiectelor industriasilor au ramas pe hartie, din cauza proastei reputatii de care se <bucura> asa-zisul lor lider…-. Pe acest fond, Tender isi trimite diversi -locotenenti- sa reprezinte UGIR-1903 in negocieri, pe cat de delicate, pe atat de importante.
Faptul ca George Copos a demarat negocieri -discrete- pentru unificarea tuturor confederatiilor patronale i-a pus pe jar mai ales pe industriasii membri in UGIR-1903. Ei se vad acum pusi in situatia ca, din cauza acestei pete de pe frontispiciul confederatiei lor, nu vor avea forta de a se impune ca organizatie de prima marime, cu toate ca reprezentativitatea UGIR-1903 este, in realitate, cea mai larga la nivel national. Astfel ca, intr-o viitoare miscare unificata (la comanda lui Copos), confederatia industriasilor -lui Tender-, in loc sa reprezinte -vioara intai-, potrivit criteriului reprezentativitatii, va fi doar unul din membri, ca si confederatia industriasilor -lui Paunescu- (UGIR). Iar la timona se va instala, cum deja se asteapta toata lumea, confederatia fondata de Copos (ACPR). Culmea, tocmai initiatorii reali ai miscarii de unificare patronala (membrii marcanti ai UGIR-1903 din anii trecuti) sunt acum marginalizati, in pragul unei unificari ce pare iminenta.
De ce industriasii romani nu sunt in -cartile- europene?
O alta problema care confera urgenta actiunilor de debarcare a lui Tender de la conducerea UGIR-1903 consta in faptul ca, de-a lungul anului trecut, cand mai multi oficiali ai miscarii patronale europene au inceput sa analizeze serios posibilitatile de parteneriat cu organizatii din Romania, acestia au evitat sistematic sa aiba de-a face cu confederatia -lui Tender- (tocmai din cauza acestei nemeritate etichete). Liderii europeni au preferat sa ia in calcul oferta ACPR, aproape incalcandu-si propriile statute, decat sa-si lege piatra de moara ce atarna (si) acum de gatul UGIR-1903. Realitatea evidenta ca in ACPR exista si organizatii non-patronale (deci confederatia, in intregul ei, nu e patronala – contrar denumirii sale), iar capitalul de stat continua sa domine in randul membrilor, a fost mai usor de trecut cu vederea decat problemele de la -mansarda- UGIR-1903. Rezultatul? In loc sa participe la negocierea principalelor mize europene (asa cum sunt acceptati, spre exemplu, liderii ACPR), industriasii se consoleaza cu ideea ca, avand cea mai puternica organizatie patronala, au, totusi, un cuvant de spus in economia romaneasca. Mai trebuie doar sa se descotoroseasca de acest -cappo di tutti capi- cu care s-au pricopsit in vara lui 2003.
