Arheologii din Alba Iulia au descoperit, în timpul unor lucrări de reamenajare a zonei interioare a Cetății Vauban din municipiu, fragmente din vechiul castru al Legiunii a XIII-a Gemina, peste care a fost construită fortificația, transmite corespondentul Mediafax.
Directorul adjunct al Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, Constantin Inel, a declarat ieri, pentru corespondentul Mediafax, că arheologii muzeului monitorizează lucrările de infrastructură care se desfășoară în interiorul Cetății Vauban din Alba Iulia și au descoperit mai multe fragmente din vechiul castru roman.
Inel a spus că prima descoperire a fost făcută în apropierea Porții a III-a a cetății, unde a fost găsită fundația uneia dintre barăcile soldaților romani din Legiunea a XIII-a Gemina.
El a explicat că baraca are o lățime de 22 de metri și în ea locuiau aproximativ 200 de soldați romani.
„Aceste barăci erau construite din lemn pe fundație din piatră. Erau camerele unde locuiau soldații romani și reprezintă un element foarte important pentru determinarea planimetriei castrului, deoarece arată axele perfecte în care era organizat spațiul din interiorul castrului roman“, a afirmat Inel.
Potrivit acestuia, o altă descoperire importantă a arheologilor a fost făcută în zona Porții a IV-a a cetății, unde săpăturile de cercetare au scos la iveală un altar din perioada romană.
Constantin Inel a menționat că se presupune că acesta ar face parte dintr-un templu, iar în funcție de descoperirile ulterioare, arheologii vor stabili dacă poate fi conservat „in situ“.
Cetatea din Alba Iulia a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea, între anii 1714 și 1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificație bastionară de tip Vauban din România. Planul cetății a fost întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Ștefan de Steinville, completat apoi de generalul Weiss.
Lucrările propriu-zise la fortificația de la Alba Iulia au început la 4 noiembrie 1715, când s-a pus piatra de temelie a bastionului Carol, dedicat împăratului și situat pe latura de nord a cetății.
Centru militar al Transilvaniei și depozit general pentru armament în acea vreme, cetatea are valoare arhitecturală datorită lucrărilor în piatră realizate de sculptori italieni în urmă cu 300 de ani. Perimetrul zidurilor este de aproximativ 12 kilometri, acestea fiind ridicate cu ajutorul a 20.000 de iobagi.
Înainte de a se ridica fortificația de tip Vauban, pe acest loc a existat un castru roman, iar apoi o cetate medievală.
