Elena Ion Arnăuţoiu (97 de ani), sora fraţilor Petre şi Toma Arnăuţoiu , Eugen Chirca (86 de ani), Nicolae Tomaziu (100 de ani) şi Nicolae Ciurică (84 de ani) au primit din partea preşedintelui Klaus Iohannis Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în grad de Cavaler pentru curajul de a lupta împotriva regimului comunist. „Ne-au luat pe toţi la Piteşti şi ne-au ţinut nouă luni în anchete. N-am văzut cerul şi n-am pus piciorul pe pământ. A fost ceva de o severitate nemaiîntâlnită. Alături de mine, în celulă erau soţiile şi rudele tuturor celor care i-au ajutat pe partizani. Eu mai trecusem prin anchete timp de mai bine de doi ani, ştiam cât de dur e şi ce le aşteaptă pe ele în puşcărie. Au început bătăile, a început chinul. Erau femeile în celulă cu fotele târâş, despletite şi plânse, nenorocite. Dar niciodată nu le-am auzit zicând un cuvânt urât la adresa fraţilor mei sau blestemându-i. Nişte femei de un caracter neobişnuit, impresionant”, a povestit Elena Arnăuțoiu citată de ziarul Adevărul.
Grupul de rezistență din comună Nucșoara, județul Muscel (în prezent Argeș) s-a format în primăvara anului 1949. Grupul urma să intervină pentru a neutraliza autoritățile locale, atunci când, declanșarea unui război între anglo-americani și Uniunea Sovietică, ar fi deschis calea spre schimbarea regimului comunist din România. În februarie 1949, col. Arsenescu, alertat de arestarea unor membri ai grupului de la Dragoslavele, inițiat de el în 1948, pleacă în grabă împreună cu Toma Arnăuțoiu la Nucșoara. Aici li se vor alătura învățătorul Ion (Iancu) Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu, respectiv tatăl și fratele lui Toma, învățătorul Alexandru Moldoveanu, preotul Ion Dragoi și fiul acestuia, studentul Cornel Dragoi s.a.; împreună participă, în casele lui Petre Arnăuțoiu și Gheorghe Rizea, soțul Elizabetei Rizea, la primele întâlniri cu cei care vor face parte din grup sau îl vor sprijini cu alimente, îmbrăcăminte, arme și muniție. În luna martie, în momentul plecării în munți, grupul era format din 16 membri, printre care patru femei. Toți depun un jurământ împotriva comunismului și a rușilor. Erau urmăriți și prietenii sau rudele lor. Pentru a-i prinde, Securitatea a făcut numeroase arestări în rândul acestora, a interceptat scrisori, a instalat echipament de ascultare în casa lui Ion Arnăuțoiu și a altor urmăriți și a racolat zeci de informatori agenți. Nimeni nu i-a trădat, nici femei, nici bărbați.
În 1958, chiar când începuseră să înţeleagă că americanii nu vor veni şi plănuiau să fugă în Iugoslavia, ultimii partizani au fost trădaţi de un fost prieten din copilărie, Grigore Poenăreanu. Frații au coborât din munți pentru provizii și pentru câteva lucruri de care aveau nevoie. Securitatea, știind de întâlnire,i-a trasat lui Poenăreanu misiunea de a le oferi un pahar cu băutură în care fusese pus un tranchilizant puternic. Odată misiunea îndeplinită, trupele de intervenție aflate în preajmă i-au arestat pe cei doi apoi i-au obligat să le indice locul ascunzătorii în care rămăseseră Maria Plop, soția lui Toma, copilul acestora, Ioana-Raluca în vârstă de doi ani, născută în grota de pe înălțimea Râpele cu Brazi, și partizanul Constantin Jubleanu.
Somați să se predea, Maria Plop a coborât pe o scară de frânghie cu copilul în brațe iar Constantin Jubleanu a tras asupra trupelor de securitate și a fost ucis în schimbul de focuri. Arestații au fost duși la sediul Securității din Pitești, anchetați timp de un an. Frații Arnăuțoiu au fost condamnați la moarte, fiind executați la Jilava în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959. Maria a fost şi ea anchetată un an la sediul Securităţii din Piteşti, apoi a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă şi despărţită de fetiţă, fără să i se spună că va fi dusă într-un orfelinat. După trei ani, ea a murit în închisoare, de TBC. (foto Maria Plop și Maria cu Ioana-Raluca)
Ioana-Raluca a fost înfiată de o familie din București, ajungând o renumită violonistă, profesoară la Conservator. Aceasta a aflat la 34 de ani că este fiica celor doi partizani și după ce părinții săi adoptivi au decedat, a deschis un proces în instanță pentru a fi recunoscută ca fiica lui Toma Arnăuțoiu și a Mariei Plop.
Planul de prindere a grupului condus de Toma Arnăuțoiu a fost pus la punct de tânărul ofițer Nicolae Pleșiță, locțiitorul Direcției Pitești, viitor general. Fost muncitor la fabrica de cherestea „Moroieni” din Curtea de Argeș, Pleșiță intră în Securitate și în anul 1958, este avansat la gradul de căpitan de Securitate. Lui Pleșiță i s-a conferit decorația Steaua RSR, ca răsplată pentru activitatea de combatere a grupurilor de rezistență anticomunistă organizate în munți. A urmat apoi un curs de specializare de un an la Universitatea Serală de Marxism-Leninism din Uniunea Sovietică (1958). După 1990, generalul Pleșiță a apărut adesea în emisiuni de televiziune în care a apărat cu îndârjire acțiunile de reprimare a rezistenței românești din munți, la care a luat parte ori le-a comandat. A decedat fără să execute măcar o zi de închisoare, în anul 2009.
