Inimioarele, povestile de amor, filmele, melodiile si emisiunile tematice din aceasta perioada hormonala nu reusesc sa acopere nici zgomotul sabiilor si nici fosnetul banilor – arme la care insisi Valentinii nu se sfiesc sa apeleze din ce in ce mai des. Schimbarea domnilor – spaima consoartelor si a consortiilor! Povestile de alcov ale fiecarei guvernari se termina cu impartirea bunurilor si chiar daca nu ajung intotdeauna la tribunal, ajung in presa – si dupa fiecare infatisare asistenta bifeaza inca o dezamagire. La capitolul dezamagiri, si presedintele Basescu a inregistrat un succes. Cel mai popular politician roman a fost surprins coborand vertiginos in sondaje dintr-un apartament achizitionat la pret redus pe cand era primar general si chirias in case nationalizate. Balada chiriasului grabit s-a terminat cu anularea contractului de vanzare-cumparare si cu justificari penibile din partea celui care tuna si fulgera impotriva coruptiei. Ce-o fi fost in capul dlui Basescu? Nu-si inchipuia ca risca sa-si dea – pe numai un apartament – ditamai credibilitatea pe tara? Faptul ca a renuntat la apartament e un semn, totusi, ca si-a recunoscut greseala si nu a ingrosat obrazul, precum altii, care suporta trei zile de scandal dar raman cu vilele, hectarele si cu banii – obtinuti uneori (ce induiosator!) de la surori din America, precum seful SRI. Ramane un secret insa cum de n-a aparut apartamentul dlui Basescu in campania electorala. Probabil ca a fost tinut ca arma secreta, dupa alegeri, pentru a-i mai taia presedintelui avantul impotriva -sistemului ticalosit-. Aproape simultan, CV Tudor l-a acuzat pe presedinte ca -in mod sigur este cel care a comandat si finantat campania josnica de falsuri- la adresa sa si a lui Eugen Barbu – si l-a avertizat ca nu va mai trece pragul Palatului Cotroceni. Doliu la matura. Oricum, nu mai are nici o sansa, dupa trei rateuri. In realitate, e imposibil de facut o legatura logica intre presedinte si dezvaluirile din presa privitoare la pacatele tineretii lui Vadim si ale batranetii lui Barbu. Se vede ca aparatul-minune din China care l-a scapat pe CV Tudor de diabet are efecte secundare devastatoare. Suspecta este si expertiza Clubului Roman de Presa (condus de dl CT Popescu) care a considerat toate cazurile de cenzura politica din Radio simple -erori profesionale- si -decizii editoriale nefericite-. Normal, de vreme ce dl Seuleanu e vicepresedinte la CRP. Parca-l auzi pe Popescu-Dumnezeu (dinainte de revolutie) spunand ca in Romania cenzura a fost desfiintata iar propaganda obligatorie e doar o -decizie editoriala- a sefilor din presa. Pacat boieresc: automistificarea bate toate mistificarile.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane