Wikileaks dezvăluie încă un penibil, Ilie Botoș

Telegramele Ambasadei americane la București ne-au mai dezvăluit încă un penibil în rândul demnitarilor români. Ca și celelalte nume grele care se milogeau să toarne pe la ușile ambasadei SUA, Ilie Botoș este unul dintre acestea. Nu personal, ci prin interpuși. În 2005, pe vremea când se scriau aceste telegrame din România la Washington, Ilie Botoș ocupa funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Din această poziție el a permis  subalternilor săi Robert Cazanciuc, care ocupa atunci funcția de purtător de cuvânt al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, și procurorului Ciprian Nastasiu să meargă de mână la ambasada SUA să toarne date din dosarul „Petrol contra hrană“ în care Dinu Patriciu și Omar Hayssam erau suspectați de trafic de armament în Irak.
Deși erau date dintr-o anchetă în curs de derulare ce nu trebuiau dezvăluite sub nicio formă, Botoș l-a îndrumat probabil pe subalternul Nastasiu să facă lucrul acesta, atent supravegheat de omul său de încredere, Robert Cazanciuc, un băiat deștept care, câțiva ani mai târziu, își lua și „tainul“ și devenea secretar general în MAE. Contactat de ziarul „Curentul“, Cazanciuc a refuzat să ne explice despre ce a fost vorba. „Nu vreau să comentez ce scrie WikiLeaks“, s-a pus la adăpost Cazanciuc. Pe fostul procuror Ciprian Nastasiu nu l-am putut contacta, dar folosirea lui de către Botoș ani de zile drept ciuca bătăilor explică mult din comportamentul său din ultima vreme.
În orice caz, cei doi nu puteau să meargă de capul lor la Ambasada SUA. Evident, un superior pe linie ierarhică le-a ordonat acest lucru, iar șeful lor direct era Ilie Botoș. Iar dacă presupunem că nu a știut nimic de „turnătoria“ celor doi, asta nu dovedește decât că este un manager prost, întrucât cei doi au furnizat date dintr-un dosar aflat în anchetă reprezentanților unei puteri străine la București, chiar pe sub nasul său de procuror.
Nastasiu a fost calul de bătaie al birjarului Botoș nu doar  în cazul „Petrol și hrană“.  Desemnat ca procuror în ședința de judecată în care s-a cerut eliberarea lui Hayssam, conform unor surse bine informate, Nastasiu a primit ordin de la Botoș să ceară eliberarea lui Hayssam. După ce i-a fost acceptată această cerere, sirianul a dispărut ca măgarul în ceață. Chemat la CSM să dea explicații, Botoș a spus că el nu a decis așa ceva și că subalternul lui Ciprian Nastasiu ar fi acționat de capul lui. Nastasiu a infirmat acest lucru, dar până la urmă el nu era decât un tânăr procuror de care-și bătea joc un șef versat. După achitarea de această sarcină, cum îi stă bine unui om care a lucrat în interes național, Botoș și-a primit la rândul său „tainul“. În noiembrie 2007, Botoș, cel care a pus umărul la fuga lui Hayssam, era numit director general adjunct al Direcției Generale de Informații a Apărării. De contactat, ne-a fost extrem de greu și când, în cele din urmă, am reușit să dăm de un număr de telefon, după ce fuseserăm plimbați de la Ana la Caiafa prin tot MApN-ul, ca orice funcționar normal, la ora 16, domnul Botoș se îndrepta către casă, probabil liniștit că a mai lucrat o zi la fundamentele antiterorismului, domeniul în care s-a „remarcat“ după ce l-a făcut scăpat pe teroristul principal, Omar Hayssam.