O data cu intrarea in vigoare a acordului incheiat in localitatea japoneza Kyoto, natiunile lumii au demonstrat ca pot coopera pe deplin, cel putin in ceea ce priveste confruntarea cu schimbarile climatice. Desi luat in deradere, drept un exercitiu politic lipsit de esenta, dupa 7 ani de tergiversari, dezbateri ample la nivel mondial si distantarea Statelor Unite de comunitatea internationala in aceasta chestiune, Protocolul de la Kyoto a fost, in sfarsit ratificat.
Cea mai dura lege internationala pentru protectia mediului inconjurator, semnata de 141 de tari, printre care si Romania, este acordul ratificat in speranta ca va determina reducerea, pana in 2012, a emisiilor de dioxid de carbon si altor gaze care provoaca modificari ale climei. Apreciind ca protocolul le-ar impovara prea mult sectoarele economice nationale, SUA si Australia au preferat sa se tina la distanta, insusi presedintele Bush exprimandu-si public indoiala fata de cercetarile privind incalzirea globala.
Aer pe bani
Cel mai constrangator dintre cele aproximativ 250 de acorduri internationale in domeniul mediului, potrivit termenilor caruia lumea industrializata ar urma sa diminueze cu 5,2 procente nivelul actual al poluarii cu noxe, in baza unor cote stabilite individual, a fost incheiat pe 11 decembrie 1997, la Kyoto, in Japonia, impunand statelor semnatare reducerea emisiilor a sase gaze cu efect de sera: dioxid de carbon, metan, protoxid de azot, precum si trei pe baza de floruri.
Totusi, -afacerea Kyoto- are conotatii intense, benefice pentru unii, dat fiind ca cerintele acordului variaza in functie de gradul de poluare a fiecarui stat industrializat, tarile in curs de dezvoltare avand obligatia doar de a-si monitoriza propriile emisii de gaze. In consecinta, cu cat vor exista mai multe paduri si spatii verzi producatoare de oxigen, cu atat aerul va fi mai putin poluat intr-una din tarile semnatare, deci aceasta va avea mult mai mult de castigat. Iata cum Romania, prima tara care a ratificat protocolul de la Kyoto, poate vinde altor state dreptul de a emite gaze cu efect de sera, in limita cotei alocate. Tarii noastre i se permite o limita de 250 milioane de tone de gaze, iar ea, in prezent, polueaza doar cu 147 milioane de tone. Acest lucru inseamna ca diferenta de 103 milioane de tone poate aduce Romaniei cam un miliard de euro, suma necesara, sa spunem, inceperii restructurarii sistemului energetic.
In acelasi context, Banca Mondiala a cerut tarilor bogate sa profite de intrarea in vigoare a protocolului pentru a ajuta intr-un mod si mai eficient statele sarace prin proiecte in domeniul mediului. Insa va salva acest acord lumea de la autodistrugere? Opinia majoritara este ca emisiile in atmosfera ale gazelor mentionate mai sus contribuie la instalarea si alimentarea unui efect de sera care poate avea consecinte dramatice asupra delicatului sistem climatic al planetei.
Scepticism si reticenta
Atitudinea presei internationale fata de succesul initiativei ecologice variaza intre pesimism si optimism moderat. Astfel, germanii de la -Frankfurter Allgemeine Zeitung- nu sunt convinsi ca statele semnatare isi vor onora obligatiile care le revin, protocolul fiind doar un -experiment gigantic, ale carui rezultate sunt greu de prevazut-. Pe de alta parte, cotidianul francez -le Monde-, analizand consecintele politice ale acordului, constata ca administratia americana este supusa la presiuni tot mai mari pentru a-l ratifica, in timp ce -Liberation- vede protocolul de la Kyoto drept -un pas mic pentru diplomatie, un salt urias pentru omenire-, dar considera ca reducerea schimbarilor climatice este posibila -printr-o revolutie, nu doar printr-un tratat-. In UE, Spania are cea mai grea misiune la capitolul respectarii acordului, dupa cum constata -El Pais-, dat fiind ca, daca incalzirea globala va continua in ritmul actual, si-ar pierde pana la sfarsitul secolului, aproape toate plajele si, o data cu ele, o parte importanta din veniturile aduse de turism.
