Barroso, -prizonier- al duetului franco-german

Jose Manuel Durao Barroso, presedintele–cameleon- al executivului comunitar, care i-a placut atat de mult, inca de la inceput, Londrei, se lasa deja -inghitit- de pretentiile cuplului franco-german. Abil, autoritar, ultraliberal, gata oricand sa sara in ajutorul tarilor mici in detrimentul celor mari, combatant al incercarilor Parisului si Berlinului de a-si impune reformele, astfel era vazut fostul premier portughez la inceputul drumului european. Si iata-l in prezent, dovedind exact contrariul, terorizat pana si de cele mai mici dojeni ale lui Chirac sau Schroder, discreditat de catre eurodeputati si depasit de propria echipa, in care fiecare isi apara interesele.

Catalogat drept un politician de dreapta, atlantist, antisocial, fostul maoist se revolta in momentele de iritare: -Nu sunt nici ultraliberal, nici agent CIA!-, in timp ce anturajul sau confirma inclinatiile sale centriste, reformatoare. In fata lui Chirac, Barroso a promis revizuirea controversatei directive Bolkestein, referitoare la liberalizarea serviciilor, batand totodata in retragere in problema directivei Reach impotriva produselor chimice, mult prea indigesta pentru industriasii germani. In acelasi timp, propunerea Comisiei de reformare a Strategiei Lisabona prilejuieste o disputa aprinsa in Parlamentul European, un motiv in plus pentru legislativul comunitar sa dea peste cap planurile lui Barroso, asa cum au facut-o si in toamna anului trecut, cand l-au fortat sa renunte la doi dintre comisarii nominalizati.

Prin urmare, cu o echipa atat de putin dinamica, lipsita de initiativa, in fata unui cuplu franco-german aton, fara idei inovatoare pentru relansarea UE atat in plan economic, precum si la nivel politic, Comisia trebuie sa joace rolul pe care i-l confera tratatele, in caz contrar inevitabilul, adica -moartea- Europei, urmand sa se produca poate chiar in timpul celor 1.725 de zile ramase din actualul mandat.