Anchetator – As vrea sa va referiti la momentul efectuarii splitarii unitatilor de fond, cum a decurs actiunea in mod practic, cine s-a ocupat din punct de vedere al sistemului informatic si al evidentei, cine a avut ideea, cum a decurs aceasta actiune si explicati un pic, asa, pentru cei neavizati, in ce consta, ce inseamna aceasta splitare.
Ioana Maria Vlas – Splitarea inseamna, in traducere directa, impartire.
A – Divizarea.
I.M.V. – Divizarea unei valori mobiliare se face, in general, atunci cand valoarea mobiliara sau titlul de fond este prea mare. Splitarea aceasta s-a facut la cererea sustinuta a investitorilor FNI, pentru ca fiind valoarea mare, investitorii puteau sa cumpere doar una-doua sau trei unitati de fond, chiar daca din punct de vedere material (banesc) era acelasi lucru pentru investitor. Avand o perceptie subiectiva asupra acestei cumparari in numar mic al unitatilor de fond, investitorul dorea…
A – Sa-i creasca numarul de unitati.
I.M.V. – Da, astfel crestea numarul de titluri, avea senzatia ca e mai bine daca are mai multe. Dar in fond si la urma urmei…
A – Este aceeasi valoare.
I.M.V. – Inainte de a fi eu presedinte si in timpul cand am fost eu presedinte erau multi investitori care ne scriau sau ne dadeau telefoane la serviciul de relatii cu investitorii, cerand splitarea titlului. Daca investitorului ii era mai bine, se simtea mai bine cumparand cinci titluri in loc de unul, pentru FOND si pentru mine administrator de FOND era nerelevant, banii fiind aceiasi. Asa se face in conditiile in care un administrator trebuie sa asculte ce-i spun investitorii. In general, eu am ascultat ce au spus investitorii, desi pentru mine marea majoritate a relatiilor cu ei au fost niste relatii traumatizante, nu pentru ca s-ar fi purtat urat cu mine, ci pentru ca aveam eu in interiorul meu gandurile mele negre.
A – Cand s-a petrecut aceasta splitare si cum s-a realizat?
I.M.V. – S-a realizat foarte simplu, am facut o documentatie catre CNVM prin care am spus ca dorim sa splitam titluri, programul s-a facut de catre GELSOR. Nu era prea complicat. A fost introdus dintr-o data dupa ce in prealabil s-a discutat la telefon cu investitorii, cu foarte multi investitori. Angajatii SOV-ului au chemat la telefon investitorii si au explicat ce insemna splitarea si au raspuns la toate intrebarile lor. Dupa aceea s-a facut efectiv splitarea care nu a fost o problema tehnica dificila. Aceasta actiune cred ca a avut loc la inceputul anului 1999. Aceasta a fost derularea acestei actiuni de splitare, iar eu am fost de acord cu ea.
A – Deci dumneavoastra efectiv.
I.M.V. – Da.
– -Eu nu eram <pusa presedintele SOV INVEST-ului ca sa-mi dau cu parerea> despre ce spune Vintu Sorin Ovidiu in materie de evaluare-.
A – Dumneavoastra ati decis aceasta operatiune sau altii?
I.M.V. – De data asta eu am decis pentru ca am socotit ca trebuie sa raspund afirmativ doleantelor oamenilor, care tot dadeau telefon si intrebau cand se face.
A – De ce, crescuse prea mult valoarea?
I.M.V. – Da, era o valoare mare.
A – Dar cresterea era artificiala?
I.M.V. – Era cea calculata de GELSOR in general pe baza evaluarii valorilor necotate ale portofoliului. Restul cresterii provenea din tranzactiile pe piata monetara, care in acea perioada aduceau destul de multi bani FNI-ului. Sumele erau destul de importante, dar nu atat de mari incat sa acoperim gaurile.
A – Aveati cunostinta de valoarea reala?
I.M.V. – Ca sa va spun sincer, nu. Pentru ca sa calculez valoarea reala a titlurilor din portofoliu, acelea necotate, nu aveam datele necesare. In ce ma priveste pe mine, relatia mea, eu Ioana Maria Vlas, cu aceste companii care au fost cumparate, era nula. Eu am incercat, o data, de doua ori, sa cer documente justificative de la aceste societati, in sensul de balante, bilanturi, toate actele contabile, dar nu am primit nici un raspuns.
A – Dumneavoastra faceati niste raportari la CNVM. De unde stiati ca aceste raportari sunt ireale?
I.M.V. – Orice om de bun simt putea sa-si dea seama ca o actiune la SC INDUSTRIALEXPORT SA nu poate sa fie cinci milioane, dar eu nu eram -pusa presedintele SOV INVEST-ului ca sa-mi dau cu parerea- despre ce spune Vintu Sorin Ovidiu in materie de evaluare.
A – Oricum aveati un cuvant de spus.
I.M.V. – In cazul de fata, nici unul. Deci, imi place sa spun, eu stiu ca asa a fost, eu stiu ca nu aveam nici un cuvant, eu stiu ca sunt vinovata, ca am tacut din gura si ca nu am venit la dumneavoastra sa va spun. Oricum n-are importanta ce se intampla acum cu Sorin Ovidiu Vintu, asadar, eu vorbeam, dumneavoastra ma ascultati, ma puneati unde stau si acum si el tot liber ar fi fost si FNI-ul tot s-ar fi prabusit cu mine sau fara mine.
A – Cred ca erau altele datele problemei la momentul respectiv.
I.M.V. – Erau exact aceleasi. Si de aia n-a venit nimeni nici din GELSOR nici din SOV vreodata la politie sa se planga ca se fac ilegalitati.
A – Pai n-au venit pentru ca fiecare persoana avea responsabilitati, de asta, si e cam greu sa accepti sa-ti asumi responsabilitatile. Abia dupa trei ani de meditatie.
I.M.V. – Da, mai bine mai tarziu decat niciodata.
– -Intotdeauna, seara, dupa ce se inchideau toate agentiile din teritoriu se facea o raportare, numar de unitati cumparate, numar de unitati rascumparate care atunci cand eram eu in firma o verificam, iar cand nu eram in firma imi dadea fata respectiva telefon. Obligatoriu aceste raportari plecau seara pe e-mail catre GELSOR SA, personal lui Vintu, chiar inainte de a ajunge la mine. Era o obligatie stabilita de Vantu PRIN ORDIN DIRECT-.
A – Si asta este adevarat. Haideti sa vorbim despre modul in care era organizata evidenta carnetelor de investitor si a unitatilor de fond si daca acel formular a suferit modificari in decursul timpului, cine se ocupa de tiparirea acestui formular, cum era el protejat daca exista ca sa nu-l falsifice, da?
I.M.V. – Da. Carnetul, ca baza materiala, suport material pentru evidenta fondului, era nesemnificativ, putea sa scrie in el Popescu Gheorghe, ce dorea, pentru ca oricum evidenta se tinea pe calculator si in momentul in care cineva indraznea sa modifice ceva in carnet nu mai concorda ce scria in carnet cu ce-i aparea in fereastra operatoarei. Deci el avea carnetul, cum sa va spun, asa pentru ca era bine sa aiba ceva in mana din care sa rezulte ca este posesor al titlurilor. Era normal sa aiba un carnet cum este un carnet CEC, cum este un extras de cont bancar. Toate evidentele acestea sunt niste dovezi materiale, niste semne la vedere ale posesiei. Ele sunt verificate in bazele de date ale operatorului financiar, iar cand ele nu concorda in momentul acela, incepe verificarea. Bine, exista riscul unei modificari in carnet daca exista suspiciunea unei -colaborari- cu operatoarea. Operatoarele se roteau destul de des ca sa nu se intample asemenea lucruri si din alt punct de vedere nici o operatoare nu-si asuma riscul ca la un eventual control pe postul ei de lucru sa apara frauda. Singurii care aveau acces practic la orice evidenta si puteau sa modifice date in program erau cei care aveau misiunea sa faca supravegherea si service-ul bancii de date a fondului. Eu n-am avut in SOV INVEST nici un programator.
A – Toti erau la GELSOR.
I.M.V. – Nu aveam nevoie de vreme ce aveam contractul cu GELSOR-ul. Pe de alta parte, GELSOR-ul nici n-ar fi acceptat pe cineva strain sa-si bage nasul in computerele lor.
A – Primeati cereri de rascumparare pentru valori mari?
I.M.V. – Da.
A – Cui erau adresate aceste cereri, exista, sa zicem, o valoare peste care trebuia un anume aviz?
I.M.V. – Nu.
A – Sau cum se facea, stiti, adica era la indemana celui de la ghiseu?
I.M.V. – Bineinteles, cererea mare sau mica din punctul de vedere al Fondului era o cerere si se onora imediat. In timpul cand a functionat FNI-ul, nu in perioada de criza ci inainte, s-au onorat cereri de zeci de miliarde, in mod normal te duceai la ghiseu. Se verifica, bineinteles, in banca de date, daca este acoperire pentru respectiva suma.
A – Deci voi stiati ce lichiditati aveti?
I.M.V. – Bineinteles ca stiam.
A – Cine verifica?
I.M.V. – In primul rand verifica contabilitatea. Intotdeauna seara, dupa ce se inchideau toate agentiile din teritoriu, se facea o raportare, numar de unitati cumparate, numar de unitati rascumparate, care atunci cand eram eu in firma o verificam, iar cand nu eram in firma imi dadea fata respectiva telefon. Obligatoriu aceste raportari plecau seara pe e-mail catre SC GELSOR SA, personal lui Vintu, chiar inainte de a ajunge la mine.
A – Aceasta era o obligatie stabilita prin contract?
I.M.V. – Nu. Era o obligatie stabilita de Vintu PRIN ORDIN DIRECT.
A – Dar era reglementata de contract?
I.M.V. – Nu.
A – Si vizavi de aceste raportari se luau anumite decizii?
I.M.V. – Nu se luau nici un fel de decizii de catre mine, dar se luau de multe ori decizii de catre el, daca erau foarte multi bani.
A – Dumneavoastra luati la cunostinta de aceste decizii?
I.M.V. – Nu, eu aflam a doua zi cand cineva -scotea- 50 de miliarde.
A – Pe ce baza?
I.M.V. – Pai, avea carnet. Sunt dovezi ca GELSOR, IMOLA, SGI-ul si altele aveau depuneri mari in FNI si daca aveau depuneri mari la cresteri mari scoteau si bani mari, era logic.
A – Care aparent erau legale.
I.M.V. – Erau mai mult decat legale.
A – Perfect legale.
I.M.V. – Absolut legale.
– -Sorin (…) facea reclama pentru ca zeci de mii de oameni sa vina cu banii in fond, ca mai apoi el sa aiba bani de rulaj in societatile sale (…) <Genialitatea acestei inginerii financiare> a lui Sorin Ovidiu Vintu a fost accesul la o sursa de finantare fara costuri. Daca Vintu ar fi acceptat ideea, care nu-i sade in caracter, de a face un business curat, putea sa foloseasca FNI-ul pana la moartea lui. Si-n acelasi timp puteau sa profite de pe urma acestui instrument financiar inca un milion de oameni fara nici un risc, dar nu a vrut sa faca acest lucru-
A – Dar ei nu ascultau reclamele care spuneau sa depuna bani, nu sa scoata?
I.M.V. – Cine, SGI-ul si GELSOR-ul?
A – Erau reclame in toata media si toti erau incurajati sa depuna bani, nu sa-i scoata de acolo.
I.M.V. – Acestia ii si depuneau, sa stiti.
A – Dar ii scoteau imediat?
I.M.V. – Ii scoteau cand aveau nevoie. Reclama o facea Sorin personal si deci el stia foarte bine de ce facea reclama. Facea reclama pentru ca zeci de mii de oameni sa vina cu banii in fond, ca mai apoi el sa aiba bani de rulaj in societatile sale. Imaginati-va ca am o companie a mea si am la dispozitie o sursa financiara fara cost. In lumea afacerilor, costul financiar, costul banilor este esential, poti sa fii oricat de bun businessman, daca banii pe care i-ai luat ca sa-ti faci afacerea sunt scumpi, esti mort. Da, esti mort pentru ca te termina banca, te toaca cu dobanzile. Ganditi-va ca Sorin Ovidiu Vintu a facut un imperiu din aceasta sursa de bani care costa zero lei intotdeauna. Este foarte simplu, daca astazi am nevoie de 20 de miliarde, ma duc la banca, care imi cere dobanda pentru ei. -Genialitatea acestei inginerii financiare- a lui Sorin Ovidiu Vintu a fost accesul la o sursa de finantare fara costuri. Daca Vintu ar fi acceptat ideea, care nu-i sade in caracter, de a face un business curat, putea sa foloseasca FNI-ul pana la moartea lui. Si-n acelasi timp puteau sa profite de pe urma acestui instrument financiar inca un milion de oameni fara nici un risc, dar nu a vrut sa faca acest lucru.
A – Deci dumneavoastra stiati in orice moment ce lichiditati aveti?
I.M.V. – Absolut.
A – Cam la cat se ridicau aceste lichiditati?
I.M.V. – Depinde.
A – Dati-ne o cifra aproximativa.
I.M.V. – Erau perioade in care rulajele zilnice puteau sa fie si 30 de miliarde, alta data erau sase miliarde. In general, lunea si sambata se adunau cei mai multi bani. Lunea veneau oamenii cand era cresterea mare si rascumparau titluri ridicand bani. De obicei, vinerea si sambata se cumparau titluri si se depuneau bani, ca urmare a reclamei ca se garanta suma care a fost investita. De multe ori, intre cumparare si rascumparare erau diferente de cash de 20, de 30, 40 miliarde, alta data de 5, de 7 miliarde, dar oricum erau sume foarte mari. Eu vorbesc per total in Romania. Banii intrau in conturile colectoare, in general, cu diferente in timp de una, doua, trei, patru, de multe ori chiar cinci zile de tranzit prin banci. S-a intamplat ca BCR-ul, banca unde avea SOV INVEST-ul contul colector, sa transfere bani din BCR Satu Mare in BCR Bucuresti, deci in aceeasi banca, in cinci zile. Banca mai folosea astfel cateva miliarde peste cateva zile.
– -Cumpararile de actiuni nu le-am facut eu niciodata, ele s-au facut in GELSOR, printr-o tranzactie directa intre persoana interesata (…) si Vintu-
A – Cele mai multe lichiditati au fost imobilizate in actiuni necotate?
I.M.V. – Actiunile necotate au fost cumparate in timp, cam intre anii 1997 si 1999 si in ele au fost imobilizati relativ putini bani, pentru ca suma la care s-a cumparat a fost foarte mica.
A – De ce ati achizitionat actiuni INDUSTRIALEXPORT?
I.M.V. – S-au achizitionat dupa aceea si actiuni INDUSTRIALEXPORT.
A – Si altele… CIBELA, MERCUR… Toate aceste actiuni din initiativa cui au fost achizitionate?
I.M.V. – Vintu – proprietarul companiei.
A – De unde stiti ca el a facut acest lucru si nu altcineva?
I.M.V. – Atunci, daca n-a fost Vintu, nu stiu cine ar fi putut sa fie. Eu nu-l cunosc pe domnul de la CIBELA si puteti sa-l aduceti aici in fata si sa ma puneti la detectorul de minciuni, nu-l stiu, in viata mea nu l-am vazut. Tot asa nu-i cunosc nici pe cei de la INDUSTRIALEXPORT, n-am idee cine sunt. Daca nu le-a facut Vintu, atunci le-a facut brokerul care raspundea de portofoliul SOV INVEST-ului, potrivit contractului cu GELSOR si atunci ar putea fi -tras la raspundere-. Cu totii stiam ca Vintu le vinde si le cumpara, pentru ca nu vad un broker care sa indrazneasca sa faca o investitie in cadrul FNI fara sa aiba aprobare. Eu n-am participat la aceste tranzactii, eu ulterior am aflat de ultimele cumparari care s-au facut. Am constatat ca aceste contracte, si o sa vedeti si dumneavoastra, sunt semnate cu stampila, eu nu pot sa semnez cinci semnaturi identice. Semnaturile se pot scana, sunt la ora actuala zeci de mii de aparate care dovedesc ca nu e semnatura mea personala si ca este o stampila. S-au facut aceste cumparari ca sa acopere gura din activ in ultimele luni de zile ale FNI-ului, dar n-au putut s-o acopere nicicum.
A – Cine cumpara aceste actiuni?
I.M.V. – Nu stiu daca aici este posibil, dar sa stiti ca in anumite tari este posibil sa se identifice ce imprimanta a scos o hartie. S-ar fi putut urmari imprimantele din GELSOR care au imprimat contractele acestea pentru FNI, dar acum este -too late-. Nu se poate dovedi acest lucru, desi aceasta ar putea fi o proba materiala. Nu eu am facut aceste contracte si nu eu le-am semnat. Am cerut domnului avocat, in acest sens, sa faca o cerere de expertiza. Cumpararile de actiuni nu le-am facut eu niciodata, ele s-au facut in GELSOR printr-o tranzactie directa intre persoana interesata, domnul de la Cibela si, respectiv, Vintu. Eu ma indoiesc ca un simplu broker care lucra in GELSOR avea curajul sa faca cumparari de actiuni necotate pentru FNI. Daca va uitati bine pe contracte, ele au existat acolo inaintea venirii mele. Desi toata lumea zice ca eu am fost -mama FNI-ului-, au mai fost inca doua persoane care au fost presedinti si care au -cumparat- actiuni necotate si ei la randul lor, -saracii-. Vintu a cumparat si s-a adus la cunostinta domnului Marian Petrescu: -Mariane, acesta e contractul, pune semnatura! Ti-am cumparat asta- si Marian Petrescu spunea: -Sa traiti!-. Pe urma, domnul Burghelea a fost in aceeasi situatie, dupa el a fost din nou Marian Petrescu. Si asa s-au cumparat actiuni la Banca Religiilor, la Latina Plastics…Vreau sa-l vad pe Vintu in fata mea spunand ca nu-i asa.
– -Valoarea saptamanala (n.r. – a actiunilor necotate) venea din GELSOR, direct de la Vintu sau de la Popa, ceea ce era identic cu Vintu (…) La Vintu, daca as fi facut tam-tam, poate a doua zi nu ma mai trezeam din somn-
A – Cine a calculat valoarea acestor actiuni necotate si cine dadea indicatiile in acest sens?
I.M.V. – Valoarea era calculata dupa cum este contractul; de catre brokerul caruia ii dadusem puteri -discretionare- asupra contului FNI. Presupun ca exista acest contract, da?
A – Da.
I.M.V. – Valoarea saptamanala venea din GELSOR, direct de la Vintu sau de la Popa ceea ce era identic cu Vintu. Dupa aceea, fetele de la contabilitate cereau GELSOR-ului toate detaliile pentru calculul valorii, cu care operau. Daca este cineva dintre fostii angajati ai GELSOR-ului, care de fata cu mine si ochi in ochi, poate sa spuna ca nu este asa, atunci ne puteti pune la detectorul de minciuni sa vedem cine spune adevarul.
A – SOV INVEST avea o strategie, o politica de investitii a fondurilor? S-a facut o analiza a acestei strategii, a acestei politici? Cine a facut-o si cand s-a facut?
I.M.V. – Eu as fi vrut sa am o asemenea strategie, dar nu a fost asa. As fi vrut sa ramana in picioare macar ceea ce discutasem prima oara cand l-am cunoscut pe Vintu, si anume: -Sefa, tu faci cercetare si proiectare, iar eu fac bani. Asta este conditia pentru ca sa stai aici-. Cred ca acest lucru a fost valabil si pentru ceilalti doi colegi ai mei.
A – Cand ati constatat ca FNI-ul are plasamente care nu-i asigura o crestere reala?
I.M.V. – In momentul in care am ajuns acolo.
A – Cand ca timp?
I.M.V. – In *98.
A – Cum ati constatat acest lucru?
I.M.V. – I-am cerut Cameliei Ducu: -Camelia, da-mi portofoliul de valori necotate!-, caci acelea cotate erau clare. Mi-a aratat lista, s-a uitat la mine, m-am uitat la ea si nici multumesc nu i-am spus. Asta a fost tot. Intrebati si va mai spun.
A – Dumneavoastra, care erati o specialista, o initiata in materie, banuiesc ca ati facut ceva tam-tam pe tema asta.
I.M.V. – La cine? La Vintu?
A – La cei care trebuiau sa faca calculul, dumneavoastra erati presedinte.
I.M.V. – Eu sunt de acord cu ce spuneti dumneavoastra. Cameliei nu puteam, n-avea rost sa-i fac tam-tam, pentru ca facea ce i se cerea. Brokerilor din GELSOR nu le-am facut tam-tam pentru ca nici ei nu faceau decat ce li se cerea. Iar la Sorin Ovidiu Vintu, daca as fi facut tam-tam, poate a doua zi nu ma mai trezeam din somn. Asa ca vreau sa ma intelegeti, eu sunt vinovata ca nu am venit la dumneavoastra sa va spun: -Ia uitati ce se intampla cu SOV INVEST si FNI-. Da?
A – Sau sa mergeti la CNVM, care era autoritatea suprema a pietei de capital…
I.M.V. – Trebuia sa ma duc la CNVM, sa fac inca un scandal fioros, dupa ce trecusem prin unul, care si pe mine m-a costat o multime de nervi, pentru ca eram presedinta UNOPC-ului (1996) la vremea aceea. In ultima instanta, tot la dumneavoastra (la politie) trebuia sa ajung.
A – Dumneavoastra considerati acum ca, la momentul respectiv, trebuia sa va adresati Politiei sau Parchetului. Deci aveati constiinta, la momentul respectiv, ca se comit niste fapte de natura penala…
I.M.V. – Exact, si recunosc ca am vazut acest lucru si nu am fost in stare sa fac acest lucru de frica si de groaza, de tot ceea ce se poate intampla. Dumneavoastra pentru acest lucru ma si incriminati si ma veti incrimina si justitia ma va pedepsi. Si eu sunt singura care a semnat, desi au fost la -aceasta lucrare- o multime de oameni. Unii stiau, altii n-au stiut. Asa cum n-am venit eu la dumneavoastra sau la CNVM, n-au venit nici alti douazeci sau zece sau cincisprezece oameni. Intrebarea este: -De ce?- Pentru ca stiam ca venim degeaba. Cum am venit si eu degeaba. Sper ca nu de data asta. Stiam cu totii, incepand cu mine si terminand cu soferul, ca cel mai puternic om din Romania se numea Sorin Ovidiu Vintu. Asa ni s-a spus, asa ni s-a si demonstrat, ca tot ce voia el se facea! Daca eu m-as fi dus la CEC sa-i spun lui Camenco Petrovici… De fapt nu la CEC, ci presupun ca trebuia sa ma duc intai la Remes, sa-i spun: -Domnu* ministru, iaca, asta sunt eu, tata Maria din Cluj si vreau sa-mi dai 300 de miliarde sa le pun in Fondul meu-. Iar el mi-ar fi raspuns: -Madam, vezi usa aia? Out!- Din aceasta cauza nici nu ma duceam eu, ca era inutil. Tot ce a vrut Vintu sa faca dintr-o firma de trei lulele-trei surcele, care a fost BURSA GELSOR, si s-o transforme intr-un intreg imperiu pe care il vedeti la ora actuala, s-a facut. Insa pe pielea cui?
(Va urma)
