WWF lansează acuzații grave la adresa ministrului Mediului, Cristiana Pașca Palmer: „Vânătoarea va fi singura alternativă de control a conflictului dintre om și animalele sălbatice, dacă ordinul ministerial aflat în dezbatere publică până vineri, 30 septembrie, va trece mai departe. Și asta în condițiile în care cotele stabilite de autorități se bazează pe un studiu care propune împușcarea a 68 de râși și 474 de pisici sălbatice, fără să existe înregistrate pagube cauzate de aceste specii. Autoritățile nu propun nicio alternativă la vânătoare, cum ar fi implementarea de măsuri de prevenire a conflictelor cu animalele sălbatice, câini la stână, garduri electrice, repelente etc. Nici măcar sistemul de compensații, existent în acest moment, nu funcționează eficient.
În plus, deși studiile de specialitate realizate de WWF și alte ONG-uri arată că estimările efectivelor de animale sălbatice nu corespund cu realitatea, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor continuă să ignore experții în conservare pe care îi consultă, legislația europeană aflată în vigoare și cauzele reale ale problemelor.
Singura soluție acceptată: împușcarea a 552 de urși, 657 de lupi, 482 de pisici sălbatice
Ordinul ministerial este în dezbatere publică până la sfârșitul acestei săptămâni și propune împușcarea a 552 de urși, 657 de lupi și 482 de pisici sălbatice. Cotele sunt propuse în condițiile în care ministerul acceptă parțial argumentarea celor care au făcut studiul – un colectiv al facultății Transilvania din Brașov, adică doar pentru urși, lupi și pisici sălbatice. Același studiu nu mai este considerat valabil când vine vorba de stabilirea cotelor pentru râs, deși nu se oferă vreo explicație în acest sens. Mai mult, deși 6 din 9 experți din grupul consultativ pe carnivore mari au contestat studiul pe care se bazează hotărârea și au cerut refacerea lui, opiniile lor au fost ignorate.
WWF România a arătat că un sistem de raportare și administrare în care vânătorii numără, gestionează, împușcă și fac profit de pe urma animalelor sălbatice va genera erori grave, având în vedere că toate pârghiile de control se concentrează în mâna celor care au și un interes economic direct.
Observațiile noastre din teren au arătat că estimările gestionarilor de fonduri cinegetice sunt mult supraevaluate. Mai mult, odată confruntate estimările oficiale cu cele realizate de WWF, mai multe fonduri de vânătoare și-au redus dramatic efectivele raportate, în unele cazuri ajungând la cifre de cinci ori mai mici decât cele raportate inițial.
În anul 2014, WWF-România și Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice (ACDB) au arătat că rata de creștere cu 10% a ursului brun în Maramureș este neobișnuită în raport cu caracteristicile biologice ale speciei, fiind mai mare chiar decât în Suedia, țara cu cea mai spectaculoasă creștere a populației de urs brun în ultimii ani – 4.7%. Observația cifrelor oficiale din județele Vrancea și Harghita ne-au indicat cifre de creștere cu 50% mai mari decât oriunde în lume, deși calitatea habitatului nu este comparabilă cu cele din America de Nord sau din unele părți al Europei.
În aceste condiții WWF România, ACDB și Grupul Milvus se opun clar ordinului și cer refacerea studiului pe baza căruia ministerul dorește să autorizeze noile cote de împușcare a animalelor sălbatice.
Pagube de până în 800 000 de lei, profit de 22 ori mai mare
Pagubele raportate în studiu sunt de 66779 de lei în cazul lupului și 783018 de lei în cazul ursului, pentru pisica sălbatică și râs nefiind înregistrate pagube cauzate de aceste specii. Puse în contextul milioanelor de euro generate de industria vânătorii pentru aceleași specii – un trofeu de urs valorează în medie 8000 de euro – motivația din spatele acestui ordin devine cel puțin îndoielnică. Mai mult, chiar dacă aceste compensații nu sunt semnificative la nivel macro, al unui buget de stat, ele se plătesc cu întârzieri semnificative iar procesul este îngreunat pentru păgubit.
Rezolvarea problemei: revizuirea cotelor și oferirea unor soluții alternative
WWF România, ACDB și Grupul Milvus solicită Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor revizuirea cotelor și identificarea fără întârziere a soluțiilor alternative de a gestiona eventualele conflicte între speciile sălbatice și comunitățile locale.
Ursul, lupul, râsul și pisica sălbatică sunt protejate prin lege, nu doar la nivel național, ci european, prin directiva Habitate. Deși această lege prevede clar că aprobarea cotelor de derogare se poate face doar dacă sunt prezentate soluții alternative, studiul prezintă vânătoarea ca unica soluție de reducere a pagubelor. Pentru a continua vânarea carnivorelor mari și după aderarea noastră la Uniunea Europeană s-au invocat mereu pagubele produse de aceste animale. Cu toate că vânătoarea nu rezolvă această problemă, nivelul pagubelor raportate tot de vânători crește de la an la an pentru a justifica decimarea tot mai agresivă a carnivorelor mari.
În acest fel autoritățile tratează doar simptomele, dar ignoră cauzele reale ale problemelor, ca despăduririle, lipsa unui sistem de compensații eficiente în cazul pagubelor produse de aceste specii, lipsa de securizare a comunităților locale sau absența unei strategii pentru carnivorele mari din pădurile României.
Mai mult, deși experții și societatea civilă cer de ani buni un recensământ a speciilor de animale sălbatice, bazat pe date și fundamentare ștințiifică, autoritățile aleg de fiecare dată să se bazeze pe cifrele vânătorilor, singurii interesați în împușcatul animalelor sălbatice.
WWF România își oferă în continuare tot sprijinul pentru autoritățile competente, atât în grupul de lucru, cât și în sfera publică, dacă într-adevăr se dorește identificarea soluțiilor ideale pentru natură și oameni.
