Dupa 80 de ani de existenta si cateva sute de ani de inchisoare comunista, PNTCD a decis sa-si schimbe numele care i-a adus atata glorie in istorie si atatea ponoase in actualitate – si dupa ce si-a luat la batranete o insotitoare tanara (URR) a devenit PPCD. Ideea ar fi ca daca schimbi numele, schimbi si norocul. Or, despre PNTCD se spune de multa vreme ca e un partid mort – pe care cei care i-au dat lovitura de gratie l-au abandonat suindu-se repede in alte partide si disparand cu ele. Singurul care-l pomenea cu regularitate intretinandu-i memoria era PSD care nu pierdea nici o ocazie sa-i lege numele de -dezastruoasa guvernare- pe care taranistii au platit-o cu varf si indesat – in timp ce dezastruosii guvernanti din ultimele decenii s-au perpetuat nestingheriti la putere fara ca cineva sa-i demonizeze. La noi, -talibani- sunt doar anticomunistii. Nomenclaturistii si securistii sunt, in schimb, foarte simpatici iar fiii si ginerii lor sunt chiar talentati. Asa incat, dupa ce a pierdut si cu dl Ciuhandu alegerile, PNTCD si-a dat seama ca dincolo de -dezastruoasa mostenire- pe care i-o atribuie mostenitorii puterii, mai detine totusi ceva de valoare: afilierea la PPE. Or, in conditiile in care PPE e o forta in Parlamentul European, aproape toate partidele si-au incercat norocul la curtea sa nadajduind sa-si dobandeasca astfel -popularitatea-: PUR, PRM, chiar si PNL si PD ar fi urmat, in viziunea dlui Valeriu Stoica, sa-si uneasca destinele in capela popularilor unde PD si-a testat si el sansele. Vazand ca risca sa piarda -culoarul-, PNTCD a decis sa-si inscrie titlul pe frunte ca sa fie sigur ca amatorii de vitamine PPE vor fi nevoiti sa apeleze la el pentru a primi retete compensate. Congresul PNTCD a decis in consecinta luarea numelui PPCD pastrand intre paranteze numele de fata (PNTCD) si in proprietate toate celelalte initiale care i-au intrat in casa de-a lungul timpului: PNT, PNR, PT, ANCD – si URR, ultima venita la cantina populara. Taranistii au renuntat astfel la un nume istoric de dragul unei presupuse relansari – ca sa scape de furia vremurilor. E ca si cum ai renunta la numele Cantacuzino ca sa te cheme Popescu. Asa procedau bietele aristocrate dupa *44 cand se maritau cu cate un activist Popeanga ca sa-si piarda urmele. Sa dea Domnul sa reuseasca – dar sunt slabe sperante. Schimbarea numelui si fuziunea cu junele URR nu i-a incantat pe toti taranistii. Daca venerabilul Ion Diaconescu a binecuvantat -modernizarea-, fostul ministru Muresan a contestat-o vehement acuzand botezul -popular- si -contopirea cu formatiuni securisto-comuniste-. Din contopire iesi o formatiune de dansuri populare: batuta pe loc si batuta de joc.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
