„Cum ai venit în Romånia, pe jos? „sau „voi cånd vorbiți unul cu altul vă urcați în palmier și strigați de acolo?“, asta povestește Maria, o femeie de 23 de ani, originară dintr-o țară africană, studentă la medicină, că i se întåmplă în mod frecvent pe stradă. Ea împărtășește celor ca și ea, migranți, poveștile primului ei contact cu o țară europeană, Romånia. În fiecare duminică migranți din mai multe țari se strâng la Organizația Femeilor Refugiate în România și discută despre problemele care se ivesc prin faptul că sunt străini și poate, mai mult, culoarea pielii lor nu e una „ obișnuită“ încă în țara noastră. Atmosfera dintre ei e una destinsă și liniștită. Deși nu se cunosc între ei depărtarea de casă îi apropie instantaneu. Se simt liberi și deschiși unii cu ceilalți. Își povestesc pățaniile, succesele sau problemele și asta timp de ore bune. Aproape că nu se mai dau duși spre locurile unde își trăiesc acum viața de migrant în România. Oraganizația Femeilor Refugiate în România organizează, la sfârșitul fiecărei săptămâni, întâlniri cu cei care au nevoie de ajutor sau care doar vor să să simtă ca acasă pentru o vreme ascultând muzică africană și desfătându-se cu bucate tradiționale din zona lor de baștină. Pe rând, fiecare femeie care vine gătește ceva specific țării sale. Astfel că ceilalți pot gusta mâncăruri din Congo sau din Irak. Toate sunt bune și codimentate cu ierburi aduse de acasă, iar ospitalitatea gazdei, Mbela Nzuzi, face ca atmosfera să devină călduroasă și ospitalieră. Sigur te simți bine și ca român printre ei. Amfitrioana locului îi ascultă cu grijă și atenție pe fiecare, în parte le știe poveștile dar orice discuție e punctată de gândurile bune și întrebările: „Dar cum v-ați acomodat? E mai bine acum decât în urmă cu câțiva ani? Ce idei aveți, cum să ne facem cunoscute obiceiurile natale? Cum putem să povestim românilor, conaționalilor noștri de acum, că nu suntem altfel decât ei?“, sunt întrebările rostite de Mbela Nzuzi. Cei mai mulți dintre cei prezenți, duminică seara, la întâlnire, arabi, congolezi, nigerieni sau irakieni, spun că preferă sarcasmul românilor decât răceala grecilor sau discriminările din alte țări europene. Toți sunt, însă, de acord că limba română este una destul de greu de învățat din cauza gramaticii, dar nu renunță la ideea de a se exprima, în societate, în limba lui Eminescu și a lui Caragiale. Pe 25 mai toți cei prezenți, duminică, la centrul Oragnizației Femeilor Refugiate în România, din centrul Capitalei, se vor întâlni pentru a serba Ziua Africii cu mici și bere pe ritmuri africane. Statistic, în țara noastră trăiesc aproximativ 100 de mii de migranți. Oameni care dintr-un motiv sau altul și-au lăsat familia și au luat-o de la capăt. Mulți dintre ei consideră că a fi străin în România reprezintă un atu și nu un handicap.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane