Presiunea exercitata asupra Romaniei prin procesul de europenizare a politicii de dezvoltare rurala este un foarte important stimulent pentru dezvoltarea sectorului rural, in ciuda deficientelor existente privind compatibilitatea. Dupa 2007, cele mai importante neajunsuri ale politicii comunitare vor fi corectate, ramanand ca Romaniei sa ii revina principala responsabilitate pentru eficacitatea utilizarii fondurilor care ii vor fi alocate, sustine IER.
O analiza a problemelor cu care se confrunta sectorul agricol si rural romanesc conduce la o serie de obiective si masuri de dezvoltare rurala prioritare pe care institutiile romane ar trebui sa le ia in vizor.
Printre acestea se numara reducerea fragmentarii exploatatiilor agricole si a populatiei ocupate in agricultura, prin actiunea combinata a sustinerii restructurarii fermelor de semisubzistenta si a schemelor de pensionare anticipata, cresterea competitivitatii exploatatiilor agricole, prin sprijinirea investitiilor indreptate catre acestea, dezvoltarea infrastructurii rurale, diversificarea activitatilor din mediul rural, prin sprijinirea indeosebi a turismului rural si a industriei alimentare. La acestea s-ar mai adauga o serie de masuri complementare precum refacerea potentialului forestier, dezvoltarea canalelor de desfacere a produselor agricole, prin sprijinirea constituirii organizatiilor de producatori si a marketingului produselor agricole, valorificarea avantajelor comparative pe piata comunitara, inclusiv prin sustinerea masurilor agroambientale (si a agriculturii organice indeosebi) si prin sprijinirea conformarii cu standardele comunitare. De asemenea, este necesara cresterea nivelului de educatie si informare a populatiei agricole si rurale. Cercetatorii Institutului European din Romania atrag insa atentia ca masurile de dezvoltare rurala din mediul comunitar prezinta grade diferite de compatibilitate cu obiectivele agro-rurale ale Romaniei, dar si grade diferite de accesibilitate, prin raportare la conditiile economico-sociale date, un exemplu elocvent in acest sens reprezentandu-l schemele de pensionare anticipata. In plus, ele nu sunt suficiente, chiar si in conditiile unei programari rurale juste, pentru a corecta dezechilibrele cu care se confrunta Romania, fiind necesara si adoptarea unor masuri strict nationale care sa acopere aceste deficite. Date fiind problemele cu care se confrunta si data fiind oferta UE, este de asteptat ca Romania sa opteze pentru un Plan de Dezvoltare Rurala mai disipat decat al majoritatii noilor state membre, precum si pentru o orientare echilibrata (similara cu aceea a Poloniei) sau chiar pentru una prioritar competitiva.
